* la Cercul Militar Iași a fost dezvelit, marți, bustul unei figuri care pare desprinsă dintr-un alt timp, dar care rămâne incredibil de actuală: Henri Cihoski * Cihoski nu a fost doar un general în Primul Război Mondial – a stat în prima linie, nu ca observator, ci ca lider * destinul său nu s-a încheiat pe câmpul de luptă: în 1950 a fost arestat de regimul comunist și a murit în detenție, la Închisoarea Sighet
Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt” a deschis o adevărată punte între generații, marcând Săptămâna Forțelor Terestre printr-o serie de evenimente ce transformă orașul într-o scenă a memoriei, onoarei și identității naționale.
Sub semnul protector al Sfântul Gheorghe, simbol al curajului și al luptei împotriva răului, manifestările dedicate Zilei Forțelor Terestre Române nu sunt simple ceremonii – sunt momente de revelație colectivă, în care istoria revine cu o forță aproape copleșitoare.
Totul a început la Cercul Militar Iași, un loc în care tradiția militară respiră prin fiecare zid, unde, pe 21 aprilie, a fost dezvelit bustul unei figuri care pare desprinsă dintr-un alt timp, dar care rămâne incredibil de actuală: Henri Cihoski.
Un nume care nu doar că a scris istorie — a apărat-o cu propriul sânge.
Cihoski nu a fost doar un general. A fost un om aruncat în miezul unor vremuri imposibile. În infernul Primul Război Mondial, a stat în prima linie, nu ca observator, ci ca lider. A coordonat trupe, a organizat contraatacuri decisive, a ținut piept înaintării inamice în Carpați și a devenit una dintre piesele esențiale ale rezistenței românești.
La Bătălia de la Mărășești, locul unde destinul României s-a jucat la limită, rolul său a fost crucial. Nu a fost doar strategie — a fost sacrificiu, a fost determinare dusă până la capăt. Rănit, dar neînvins, a continuat să lupte într-o perioadă în care fiecare zi putea fi ultima.
Și totuși, destinul său nu s-a încheiat pe câmpul de luptă. Ironia istoriei lovește nemilos: în 1950, același om care și-a apărat țara este arestat de regimul comunist și moare în detenție la Închisoarea Sighet – un final tragic, dar emblematic pentru o generație de eroi uitați prea mult timp.
Dezvelirea bustului nu este doar un gest simbolic. Este o recuperare a demnității. O reparație morală. O declarație că memoria nu poate fi ștearsă.
Mesajul transmis de primarul Mihai Chirica capătă, în acest context, o greutate aparte. Nu este doar un discurs festiv, ci o chemare. O chemare la conștientizare. La respect. La responsabilitate.
Pentru că, dincolo de ceremonii și uniforme, ceea ce rămâne este esența: valorile. Curajul, onoarea, spiritul de sacrificiu.
Într-o lume care pare să uite prea repede, astfel de momente sunt mai mult decât necesare – sunt vitale. Ele ne reamintesc că libertatea nu este un dat. Este o moștenire. Una câștigată cu greu.Carmen DEACONU