Nu neapărat o anchetă despre cum se pot retroceda zeci de hectare în inima Iașului pe baza unui testament „indubitabil” falsificat, într-o țară în care condamnările dispar din cazier mai repede decât apar blocurile rezidențiale. E doar un exemplu de caz sau de necaz pentru păgubiți, exact ca dosarul White Tower care se dă cu capul de toți pereții Palatului Justiției, fără să poată a ieși la lumină.
La finalul anului trecut, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași l-a trimis în judecată pe Dumitru Contoloru (68 de ani), gorjean cu experiență penală și, potrivit procurorilor, cu fler imobiliar remarcabil.
Inculpat pentru uz de fals, Contoloru ar fi folosit un testament măsluit pentru a intra în posesia unei averi colosale în zona Copou din Iași.
Valoarea terenurilor deja retrocedate: peste 50 de milioane de euro, potrivit grilei notariale. Valoarea de piață estimată ar fi de peste 75 de milioane de euro. Valoarea încrederii publice în sistem… mai greu de evaluat.
Dosarul, trimis în instanță în noiembrie 2025, se află în prezent în faza de Cameră Preliminară.
Un testament din New York, cu final la volan ar fi povestea care începe cu un document datat 17 mai 1999.
Un testament atribuit lui Constantin Daniels, presupus urmaș al familiei boierești Bădărău, plecat din România în SUA, stabilit la New York, unde ar fi lucrat ca inginer, apoi șofer de taxi. Daniels ar fi murit în 2001, în urma unui infarct, la volan.
Prin testament, Daniels i-ar fi lăsat lui Contoloru întreaga sa avere prezumtivă, inclusiv 46 de hectare de teren într-o stațiune viticolă din Copou, una dintre cele mai scumpe zone rezidențiale din Iași.
Pe baza acestui document, Contoloru a obținut retrocedarea a 18 hectare. Din acestea, cinci hectare au ajuns la omul de afaceri Gheorghe Iaciu, patronul companiei Impact Developer & Contractor, care a anunțat dezvoltarea unui ansamblu rezidențial.
Ulterior, Contoloru a solicitat restul de 28 de hectare. Cererea i-a fost validată de Comisia de Fond Funciar din cadrul Primăriei Iași, însă fără punere în posesie până în prezent.
În total, miza se ridică la 75-100 de milioane de euro pentru suprafețele încă nerevendicate efectiv.
Expertiza academică fost pe cât de clară, pe atât de dură: „în mod indubitabil” fals!
Presupusa fraudă a ieșit la iveală în 2021, într-un proces intentat de Contoloru la Judecătoria Iași împotriva a două femei din București, anume Doina Adrian Ghelț și Silvia Andreea Enăchescu, moștenitoare ale familiei Bădărău.
Acestea au identificat testamentul în dosar și au sesizat Direcția Națională Anticorupție, care a declinat cazul la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.
Expertiza grafologică dispusă în dosar a concluzionat că testamentul din 1999 „a fost falsificat în scopul obținerii bunurilor”.
Procurorii susțin că, deși nu s-a putut stabili cine a falsificat documentul, „în mod clar” Contoloru știa că acesta este fals și l-a folosit pentru a obține calitatea de unic moștenitor.
Cu alte cuvinte, autor necunoscut, dar beneficiar cunoscut, iar drepturile succesorale erau la liber.
După obținerea titlurilor de proprietate, Contoloru și-ar fi vândut drepturile succesorale către un afacerist local cunoscut pentru tranzacții imobiliare și către rude.
Audiat ca martor, omul de afaceri a declarat că achiziționa terenuri de la persoane aflate în procedură de reconstituire și că nu cunoaște dacă a existat vreun fals la baza titlului.
În plângerea penală, moștenitoarele au cerut și tragerea la răspundere a acestuia, însă procurorul a dispus clasarea.
În România imobiliară, buna-credință este uneori mai valoroasă decât diligența.
Și să vorbim și despre 20.000 de hectare și o clauză a tăcerii.
O sursă judiciară citată în cauză susține că gruparea din care ar face parte Contoloru ar fi obținut, în timp, ilegal, aproximativ 20.000 de hectare la nivel național.
Unele terenuri ar fi fost donate unor terți care, prin acte notariale, se obligau să nu facă declarații publice despre un magistrat ieșean și familia acestuia, implicați la rândul lor în afaceri imobiliare.
Dacă informația se confirmă, schema depășește nivelul unei simple fraude testamentare și cam pute a suspiciuni privind integritatea unor instituții.
Pe cât de suspect, pe atât de curios ar fi o recidivă ștearsă din cazier. Cazul actual nu este primul episod penal din biografia lui Dumitru Contoloru.
În trecut, atât el, cât și afaceristul implicat în tranzacții au fost condamnați într-o speță funciară din aceeași zonă viticolă, într-un dosar instrumentat de DNA.
Anterior, în calitate de fost director al BCR – Sucursala Județeană Gorj, Contoloru fusese condamnat pentru abuz în serviciu, fals, spălare de bani și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.
Pentru ambele condamnări, în 2024, după împlinirea termenului legal, a obținut ștergerea acestora din cazier prin hotărâre judecătorească.
În România, reabilitarea judecătorească nu doar că îți redă drepturile, dar îți poate reseta și CV-ul.
Și, iaca așa, apare frumoasa tatonare Statul vs. moștenitorii fără moștenire.
În paralel, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a solicitat anularea titlurilor de proprietate pentru cele 46 de hectare, susținând că, în fapt, nu există moștenitori și că terenurile ar trebui să revină Statului Român.
Lucian Ailenei, reprezentantul moștenitoarelor, susține că, în ciuda trimiterii în judecată, mai există aspecte penale de elucidat, fiind depuse noi plângeri la parchete.
Contoloru, contactat pentru un punct de vedere, a declarat că persoanele care se declară moștenitoare și-au pierdut calitatea în 2021 și că așteaptă un verdict favorabil.
Legile permisive și mizele astronomice nu ar fi primul caz care scoate la lumină vulnerabilități inadmisibile ale legislației retrocedărilor.
Adică titluri obținute pe baza unor documente ulterior contestate, vânzări succesive către terți, validări administrative înainte de verificări aprofundate sau, mai ales, condamnări anterioare șterse din cazier exact când miza imobiliară atinge zeci de milioane de euro.
Într-un sistem în care grila notarială indică 50 de milioane de euro, iar piața vorbește de 75-100 de milioane, tentația creativității juridice devine, pentru unii, irezistibilă.
Iar dacă testamentul e fals „în mod indubitabil”, dar falsificatorul rămâne necunoscut, iar beneficiarul susține că a crezut în autenticitatea lui, atunci justiția are de rezolvat mai mult decât o speță, o paradigmă. Un fel de un alt precedent despre cât de ușor se poate transforma un act privat într-un titlu de proprietate asupra unui cartier întreg.
În Copou, viitoarele blocuri pot avea vedere la podgorii. Rămâne de văzut dacă vor avea și vedere la adevăr. Moștenitorii se văd deja ca justiția antică, justiția oarbă.