Rugbiştii României s-au liniştit încă de sâmbătă în privinţa prinderii locului 2 în patrulater, deşi fără joc dar mulţumită „indirectei” Belgia – Germania 18-3, ceea ce i-ar fi putut face mai dezinvolţi duminică seară pe terenul liderului detaşat al uneia din grupele eşalonului 2 european, Portugalia, însă „Stejarii” n-au putut totuşi anihila deficitul valoric, dimpotrivă, eşuând la Atlantic încă din primele minute.
Măsură a terenului pierdut deOvalia carpatină în faţa unor lusitani până nu demultîn sportul în XV, dar aplicând mai nou corecţii zdravene reprezentativei FRR.
Cu 34-6 în miez de februarie anul trecut chiar în România, la Botoşani, şi mai detaşat în revederea de la ora 19:30 la Lisabona,44-7 (25-7) în ceea ce a fost doar întâia apariţie acasă a ibericilor în cele 3 triumfătoare categoric în grupa tocmai încheiată astfel.
Încât Portugalia nu putea rata ocazia să onoreze momentul, ceea ce a motivat-o să-i determine pe „Stejari” să greşească încă din primele faze, taxându-i dintr-o lovitură de pedeapsă iar apoi cu eseuri aproape în succesiune, în minutul 6 deja prin centrul Marta – de la Colomiers, peste doar 5 minute prin fundaşul Bento, tot din Hexagon, de la Stade Montois.
Atâta tot, că peninsularii nu fructificau şi o altă penalitate, dar abia se încheia primul sfert de oră şi acelaşi Marta reuşea un alt eseu, iar cu tot cu transformarea scorul lua deja proporţii:.
La care chiar mai era încă de zis ceva?
Şi anume din partea celor implicaţi în rugby-ul românesc, cu referire în special la decidenţii din forul federal, nu ca şi cum însă „importatorii” de la principalele grupări interne n-ar trebui să aibă nişte mustrări de conştiinţă, racolările de peste hotare detrimentale binelui organic al Ovaliei carpatine fiind puse şi întreţinute pe roate într-o cointeresare FRR – cluburi.
Interesant de observat în asemenea momente edificatoare pentru rugby-ul românesc fiind de exemplu chipul unuia precum de exemplu Dănuţ Borzaş, din orchestraţia cerculuimereu grăbindu-se patetic a reaminti că SCM USV Timişoara a cucerit 3 trofee în 2025 fără a se adăuga o iotă că unul consta strict într-un unic meci inaugural de deschidere al sezonului în care de fapt bănăţenii cedau titlul naţional, chipul „ţintă” al curiozităţii fiind bineînţeles de departe şeful federal Alin Petrache, însă diriguitorul e prea înşurubat în jilţ şi absorbit de indispensabilitatea sa.
Care va să zică şi cu locul 2 asigurat pe seama jocului rezultatelor, al acelui Belgia – Germania 18-3 de cu 24 de ore înainte, România aşadar fără cuţitul la os n-a putut mai mult la ocean, drept măsură exactă a handicapului valoric cu care s-a ales treptat.
Evitând doar la egalitate de puncte cu învingătoarea sa Germania. câte 5 fiecare faţă de cele 4 ale Belgiei, eliminarea din faza grupelor care ar fi echivalat unei noi premiere nedorite.
Românie salvată aşadar „de clopoţel”, de rezultatele indirecte, dar cedând din nou de fapt în deplasare, cu 30-24 nu cu totul neaşteptat în Germania, aproape conform aşteptărilor duminică, 44-7.
Deşi s-ar fi aşteptat oarecum o reacţie de orgoliu, rămasă însă la vestiare drept dovadă al decăderii teribile a Ovaliei carpatine.
Abordată fiind deplasarea de pe o poziţie inferioară Portugaliei în ierarhia IRB, ceea ce spune deja totul, pe când în cealaltă grupă întâlnirea primelor clasate însemna totuşi altceva, Georgia – Spania 42-30.
Ca viitoare finală poate a palierului secund continental?
Pe primul având şi mai mari forţe dificultăţile lor, Anglia – Irlanda 21-42, Ţara Galilor – Scoţia 23-26, Franţa – Italia 33-8.
Finală a nivelului secund dacă va fi de acord şi Portugalia în semifinala iberică de pe teren propriu cu vecinii roşu-galbeni.
Demn de remarcat despre lusitani fiind aspectul că în primele două meciuri în deplasare au marcat tot exact 115 puncte precum… Georgia, care aplica instrucţii cu 54-3 şi 61-12.
La asemenea scoruri precum de exemplu şi 47-17 respectiv 68-12, ambele aplicate strict în deplasare de lusitanii lui Simon Mannix, impunându-se fruntaşele trioului secund divizionar european în dauna unor naţionale emergente cu care România a ajuns să se chinuie.
Iar ultimul 44-7 încasat la Lisabona dovedeşte şi că România – Belgia 23-8 a fost mai degrabă un foc de paie neconcludent la Iaşi.
Fără darul de a repune pe picioare „Stejarii”, umbriţi după chipul şi asemănarea forului federal pe care au neşansa a-l reprezenta internaţional.
Chiar şi desprinderea după pauză de belgieni echivalând unui chin, pe când Portugalia aplica o instrucţie selecţionatei FRR deja până la mijlocul primei părţi, abia eliminarea pilierului 2 al lusitanilor dând prilejul României să etaleze specialitatea casei, molul de margine, finalizat de talonerul timişorenilor, Tudor Butnariu.
Devenit duminică principalul marcator al „Stejarilor” în deplasare, căci cu-atât se şi alegeau, în plus cu transformarea semnată de Alin Petrache: 20-7.
Dar faptul că gazdele făceau ce doreau a fost simbolizat de cel de-al treilea eseu din contul centrului Marta, ca replică imediată, la jumătatea de oră.
Fără ca România să mai înscrie până la final, dimpotrivă, scorul la zero al părţii secunde, 19-0 din trei eseuri izbutite în două cazuri de o aripă şi de numărul 8 de la cluburi din campionatul Portugaliei, fiind şi mai categoric decât al primelor 40 de minute, 25-7.
La asta ajungându-se deloc ca o surpriză ci drept confirmare.
Dar vor trece atât deplasare dinainte pierdută peste două săptămâni la Tbilisi, cu Georgia, cât şi disputa cu învinsa celuilalt duel, strict iberic, iar reambalarea motoarelor interne – oricât de slăbite, va conferi noi oportunităţi lui alde Borzaş să stimuleze evidenţierea fără jenă şi frizând ridicolul a câştigării poate unui alt meci simbolic de deschidere, cu titlul de „Supercupă”, încât să se bată toba despre un nou trofeu.
Apă de ploaie la ceea ce se constată pe pielea selecţionatelor României pe scena externă.
Însă cei în negare refuză cu obstinaţie însă mai ales inconştienţă să lase măcar deoparte „gargara” laudei de sine, dacă tot nu poate fi ameliorat handicapul valoric căscat pe plan internaţional.
Şi în continuare în creştere.
Iar rezultatele chiar nu mint ci au puterea sugestiei.
Regresul putând fi tradus, de la un an la altul, şi-aşa: 6-34 în februarie 2025, 7-44 acum cu aceiaşi lusitani.
Cărora, cu mai multe noutăţi în XV, nu li s-au putut opune Savin (Rapid), Butnariu (SCM USV Timişoara), Gajion (Mont de Marsan); Antonescu (Narbonne), căpitanul Mahu (Massy); Tweddle (Rapid), Boboc (CSA Steaua), Cioroabă (Dinamo) / Conache (CSA Steaua), Jipa (Rapid); Tiqe (SCM USV Timişoara), Gontineac (Beziers), Onuţu (Annonay), Manumua (SCM USV Timişoara); Maftei (Rapid).
Aripa bănăţenilor, Tiqe, era trimis pe tuşă în primele minute după pauză, iar lusitanii înscriau în consecinţă rapid primul eseu şi-n partea a doua, în superioritate numerică, prin Cardoso Pinto, autor a două asemenea reuşite.
Rezerve la start ale românilor au fost Buruiană (Albi), Hartig (Dinamo), Creţu (Dax),Neculau, Altinok, Ser şi Plai – toţi de la SCM USV Timişoara şi Mitrea (Stade Aurillacois Espoirs).
Mannix a început cu pilierul Lopes de la Direito – din campionatul intern, talonerul Begic de la Stade Montois, Hasse Ferreira de la Dax, Bello de la Cascais şi Madeira de la Grenoble în linia a II-a, Wallis (Belenenses), Martins (Colomiers) şi Monteiro (El Salvador) tot în pachetul de înaintare, respectiv Marquez de la Beziers mijlocaş la grămadă şi Vareiro (Provence) uvertură, Cardoso Pinto (Agronomia), Appleton (CDUL), Marta şi Pinto ambii de la Colomiers şi fundaşul Bento de la Stade Montois.
Şapte rezerve de la 6 cluburi interne şi unul de la Grenoble au beneficiat de intrări pe fondul dominării clare a unui joc controlat autoritar de noii favoriţi ai unui asemenea duel Portugalia – România, lusitanii.
Pe vremuri, nici nu s-ar fi pus problema măcar unei dispute directe, care ar fi generat măcar scorul acestei serii dar favorabil „Stejarilor”.
Între timp însă românii şi-au distrus fără pic de conştiinţă şi rugby-ul.
Sursa: https://sporttim.ro/rugby/stejari-esuati-rapid-la-atlantic-si-ii-asteapta-georgia