Același lucru peste tot. Jale. Zero bani de investiții. 4-5 birouri la un sfert de capacitate. Uși încuiate. Diminețile ocupate invariabil cu un singur lucru: semnarea indemnizațiilor de însoțitor sau a ajutorului social, care expiră periodic. Nimic altceva de făcut. Primarul sau viceprimarul semnează în fiecare zi 4-5 hârtii de astea.
Salariile au crescut spectaculos în ultimii 5 ani. O primărie comunală consumă 1 milion de euro doar salariile pe an. 15-20 de angajați. Se plătește excelent, e o asistență socială în toată regula. Comunele n-au 1 milion de euro/an să asfalteze. N-au nici 200.000 de euro. Dar se dau salarii pentru ceva care apoi e fără sens. Pentru că nu mai există și un „altceva” după acel salariu. Nu mai e niciun ban de asfaltare.
Dacă iei salariile, poți face drumuri de 1 milion de euro în fiecare an într-o comună. La o lățime de 4 m a unei ulițe, faci 1 km în fiecare an. E enorm. 25% din comunele din România nu-și asigură nici măcar salariile din venituri proprii. Adică iei de la copii și de la asfaltări ca să asiguri salariile unor primării care apoi nu mai au bani de copii și asfaltare. Care-i logica? Banii se opresc în niște buzunare care susțin totuși 15-20 de familii. Tot sensul e întreținerea a 20 de familii în fiecare comună, din cele 1.000 sau 2.000 de case. Câțiva copii se îmbracă de la stat, au o viață ceva mai bună pentru că mama sau tata lucrează la Primărie, o asistentă socială, o referentă de stare civilă, un registrator ceva… Un șef de achiziții care nu face achiziții și ține biroul încuiat.
Aceste primării sunt în general linii familiale în care toți se cunosc între ei. E o castă, o organizație secretă. Nu pătrunzi acolo, te naști în această familie și trăiești în interiorul bulei, protejat de pericolele de afară. Ceilalți se chinuie. Părinți plecați, noroaie, lemne de foc, puține bucurii.
Primarii își trag mai mult din această afacere, pentru că e o fraudă în sine, fără un scop social sau utilitar palpabil, care să însemne o dezvoltare reală. O iluzie ca orice altă escrocherie. Ca marea evaziune. Drogurile sunt mai folositoare, pentru că banii sunt albiți și reinvestiți în economie. Vezi Columbia și Mexic care din asta trăiesc.
Primarii și viceprimarii iau 2.500-3.000 de euro net. Dar nu pentru asta rămân acolo. Rămân pentru suta de mii de euro/an pe care trebuie să o adune din cheltuielile de capital și investiții. Sau din contracte-cadru de hrană, căldură, transport, orice se poate justifica. Primarii de țară au un standard de viață mult peste nivelul de sărăcie al mediului din care își trag seva. Sunt ca traficanții de droguri din America de Sud, dacă tot am folosit comparația, au palate construite direct în junglă.
Primarii aceștia au case de sute de mii de euro în comunele natale, dar au și apartamente în oraș. Își țin copiii la studii în străinătate, le iau mașini, telefoane de ultimă generație, fac vacanțe în străinătate și shopping în magazine multi-brand, dedicate clasei mijlocii superioare. Fata fostului primar din Ipatele-Iași și-a luat apartament în Centrul Iașului cu 3.700 euro/mp! (Vezi 7IASI.) Cel mai scump proiect din zonă. Ipatele e un Neverland, o fundătură. Un astfel de primar din România e asimilat milionarilor.
Cei din Zona Metropolitană au trecut la imobiliare, au creat o caracatiță care sufocă totul în tentaculele sale. Cei aflați mai departe de oraș sunt nevoiți să se descurce din programe multi-anuale. Ei sunt antreprenorii de lux ai unei econonomii sugrumate. Plătiți din taxa de protecție impusă cu pistolul la tâmplă. Ei sunt Wagner-ul României, coloana care poate întoarce țara pe dos. Ei dau jos guvernele și dictează baronilor de la centru să facă bugetul conform intereselor proprii, în primul rând. Apoi urmează celelalte.
Acesta e elefantul. N-am spus mare noutate. Cele 2.800 de primării comunale din România consumă peste 10 miliarde de euro/an. Salarii și parțial funcționare. Câteva becuri și un contract de împrăștiat piatră. Din cele 10 miliarde, dacă faci asfaltări de 2 miliarde de euro/an, în 8 ani asfaltezi toate comunele din România. Am calculat la 1,4 miliarde de euro/an, deci îți trebuie mai puțin.
Ce ar alege oamenii? Salariile celor 20 de familii din Primărie sau asfaltul din fața casei, unde se afundă în noroaie? Cine le explică asta fără să fie dat jos de propriul partid, pentru că peste partid vine armata de primari cu furci și topoare? Cine poate câștiga acest război efectiv al drogurilor? Un clan refugiat într-o clădire fortificată, în mijlocul unei comune pe care o controlează cu mână de fier și din care își trage seva. Nu mai e vorba de popor, ci de o armată insurgentă, numită nepotrivit „aparat birocratic” și care cotropește o țară, ca un dușman permanent care amenință să arunce totul în haos dacă îl deranjezi.