Dialogul cu scriitorul Simon Sebag Montefiore, prilejuit de apariția unei cărți monumentale – „Lumea: O istorie de familie” (Editura Trei, 2024) – prinde în vârtejul mirărilor și al răspunsurilor (și) fragmente din istoria de ieri, dar mai ales de azi, a României, a românilor, a noastră, a tuturor.
– Jurnalul: Bine te-am (re)găsit, Simon. Au trecut cinci (sau șase?) ani de la prima noastră întâlnire, aici, în România, la lansarea traducerii unei alte cărți de-ale tale, Romanovii. Între timp, ai scris inclusiv cărți pentru copii, iar acum, iată, încă un cărțoi intimidant – Lumea: O istorie de familie. Simon, cum ai regăsit România după toți acești ani? Cum i-ai regăsit pe români?
– Simon Sebag Montefiore: Mă bucur că ne-am reîntâlnit, mai ales că am scris o nouă istorie, o nouă poveste. Cât despre români, hm, îmi par diferiți, schimbați. România, Bucureștiul s-au transformat de asemenea. Capitala îmi pare mai sclipitoare, mai plină de viață… Totuși românii sunt foarte agitați acum, cu alegerile pentru Președinție. Am văzut aseară cum protestau oamenii în Piața Universității și cum strigau „Jos fascismul!”. Uluitor! Am fost și eu acolo, printre români, am participat la demonstrație. M-au fascinat mereu astfel de momente, istoria pe viu. Românii scandau „Europa!”, „Europa!”, „Jos fascismul!”, „Nu Georgescu!”. Vom vedea ce se va întâmpla în ziua alegerilor, dar în mod cert va fi un moment crucial. Am impresia că România stă pe buza vulcanului, dar să nu ne pripim cu concluziile.
Istoria trăită în stradă
– Toată Europa freamătă, Simon. Germania, Italia, Franța – în Hexagon tocmai ce-a picat guvernul. Mișcările de dreapta sunt în ascensiune politică. Li s-au deschis parlamentele, se apropie din nou de putere, ca în urmă cu o sută de ani, când tot continentul era prins în cleștii dictaturilor. Așadar, România urmează trendul, și ce trend!
– E adevărat că nu doar România este tulburată, nu doar Europa. Am prins săptămâna alegerilor și în SUA, am fost la Washington când Kamala Harris a candidat împotriva lui Trump. Am văzut cum lumea se schimbă pur și simplu în fața mea, la tot pasul.
– Revenind la istoria scrisă – de ce ai creat, Simon, această carte specială și, cum s-o numesc exact, uriașă? Are 1.300 de pagini! Ce te-a determinat să te înhami la un asemenea proiect? A contat poate gestul tatălui tău, care ți-a dăruit o carte de istorie universală când erai doar un copil?
– Ce m-a determinat să scriu „Lumea…”? O clipă de nebunie! Nebunia m-a împins spre această muncă titanică (râde).
Firul de aur
– E totuși și un dar întors tatălui.
– Da, toate cărțile le-am dedicat părinților mei, pentru că au fost oameni foarte citiți și părinți foarte iubitori. Și, în același timp, niște personaje foarte excentrice. Îmi e foarte dor de ei. Mama mi-a spus să nu scriu cartea asta. Spunea că m-ar stresa prea tare. A zis că nu de asta am eu nevoie, eu am nevoie să dorm și să mănânc mai bine. Mi-a zis: „Dă-le banii înapoi și n-o scrie!”. Dar tot am scris-o și sunt foarte mândru de ea. Sunt mândru de toate cărțile mele, dar de aceasta în mod special, este o încununare a muncii mele de o viață, un proiect foarte ambițios.
– Încă de la început ai prevăzut dimensiunea aceasta intimidantă, ori cartea s-a îngroșat din mers, pe măsură ce te adânceai în cercetări? Și care a fost cheia de boltă a lucrării?
– Ideea a fost să iasă o combinație între amploarea istoriei lumii și intimitatea biografiei, iar familia este mediul care poate ilustra asta, un mod foarte util de a spune istoria lumii, pentru că o familie evidențiază atât continuitatea, cât și sincopele istoriei pe durata a mai multe generații. Este vorba de istoria transgenerațională, care în cărțile de istorie este foarte greu de expus: această continuitate și această schimbare de la generație la generație. Frumos la cartea aceasta este că uneori cunoști un personaj, apoi îi cunoști fiii, nepoții. Îți permite să urmărești și să înțelegi firul de aur al istoriei.
Femeile providențiale din viața românilor
– Familia e, așadar, cheia. Dar, Simon, propria ta familie, propriul tău nume – Montefiore – au purtat și poartă de-a lungul timpului povești interesante. Ai reușit să descoperi istoria propriul tău nume?
– Să știi că Montefiore a crescut dintr-o poveste senzațională. Și firește, mă interesează toate amănuntele legate de acest nume. Ici și colo, în carte, am prins frânturi din istoria familiei mele, de dragul amuzamentului. Nu mi-am așezat numele în prim-plan, dar apare în câte o notă de subsol. Sunt foarte țanțoș când vine vorba de istoria familiei mele, una cu prize în Marea Britanie, Spania, Mexic, Israel. Da, până și-n Țara Sfântă am lăsat urme.
– Femeia joacă un rol principal în fiecare familie de ieri și de azi. Ce personaje feminine deosebite relaționate cu istoria spațiului românesc și cu românii ai descoperit în cercetările tale? Sau teritoriul locuit de
n-a intrat în atenția acestei cărți?
– Sunt multe personalități feminine fascinante care au influențat istoria românilor: regina Elisabeta, regina Silvia…
– Carmen Sylva, numele literar al Elisabetei, poate?
– Firește, ele joacă un rol important în cartea aceasta, ca și în Romanovii, date fiind legăturile maritale dintre familiile regale ale Europei. Spațiul românesc joacă și el un rol aparte în carte. Sunt expuse povești din vremea romanilor, din epoca medievală, de pe timpul Casei Dracul și al lui Vlad Țepeș, apoi din perioada formării regatului României și a statului odată cu aducerea pe tron a Hohenzollernilor.
Bârfa cu Radu cel Frumos și sultanul otoman
– Ai păstrat, ca orice occidental, interesul pentru familia Drăguleștilor, ori Drăculeștilor, cum greșit a fost păstrat acest nume nobil românesc în fel de fel de izvoare neconforme cu standardele academice. Chiar ai menționat în cartea ta despre presupusa legătură dintre Radu cel Frumos, fratele mult mai cunoscutului Vlad „Țepeș”, și sultanul turcilor otomani… Ai găsit documente noi în legătură cu acest subiect, arhive abia deschise la Istanbul, ori poate la București? Cunoști mai multe detalii, ori ai preluat informațiile deja vehiculate prin fel de fel de istorii, mai mult sau mai puțin comerciale? De altfel, toate aceste presupuneri privind o relație „trupească” între Radu cel Frumos și Mehmet al II-lea au fost menționate de un istoric grec contemporan cu eroii istoriei sale, Laonikos Chalkokondyles.
– Din păcate, sursele sunt foarte sărace, după cum știți. Altele noi nu am găsit. Desigur, există povești, dar puține, iar relația dintre principii români și Imperiul Otoman este una foarte personală și foarte importantă – și, firește, ne-am dori să aflăm mai multe. Dar nu putem ști totul.
Holocaustul, Antonescu, Mihai
– Ce alt episod istoric relaționat cu poporul român te-a impresionat în toți acești ani de scotociri prin arhive și biblioteci?
– Holocaustul în România lui Antonescu. Am scris despre rolul românilor în Holocaust, mai ales în Moldova și în teritoriile rusești. La Iași, dar și la Odessa, în Crimeea, în sudul Ucrainei. Este o umbră tristă ce planează asupra istoriei românești. Dar am avut și norocul de a face cunoștință cu regele Mihai și de a sta de vorbă despre lovitura lui de stat împotriva lui Antonescu – un moment marcant pentru activitatea mea de istoric, cu care mă laud ori de câte ori am ocazia. Regele Mihai era, la acea vreme, ultimul monarh încă în viață al unei Europe bulversate cândva de un război mondial cumplit.
Al Treilea Război Mondial, la granița României
– Ești un fin cunoscător al istoriei Rusiei și dacă tot ai adus vorba de ruși, nu-mi pot reține o mirare: ce mișcări crezi că vor întreprinde liderii Rusiei în continuare în războiul pe care l-au declanșat în Ucraina și care a angrenat deja forțe combatante din întreaga lume?
– Conflictul se întețește. Și asta și pentru că trăim într-o lume globalizată în care relațiile se împletesc strâns. Globalizarea oferă avantaje imense, dar și mari pericole. Totul este interconectat în feluri care uneori ne convin, iar alteori sunt foarte neconvenabile. Recent a fost trimis un prim contingent de trupe nord-coreene să lupte în Ucraina, ceea ce este extraordinar. Nu cred că au mai venit trupe din estul Asiei să lupte în Europa, ca grup organizat, de pe vremea mongolilor. Deci este un fapt foarte important. Otomanii au strâns și ei forțe din Orientul Apropiat pe care le-au folosit în Europa și, firește, tătarii din Crimeea aveau trupe foarte numeroase, o armată de 50.000 de oameni, dar ei veneau din coasta Europei, din Crimeea. Deci ce se întâmplă acum în Ucraina chiar nu are precedent.
– S-a conturat de fapt un război mondial. Coreea de Nord trimite în Ucraina mercenari, SUA trimit bani, veșnica luptă dintre Vest și Est… Revenind la „Lumea: O istorie de familie”: una dintre ideile remarcabile ale cărții este că nicio familie, nicio națiune nu este pură. Migrațiile, războaiele de cucerire, jafurile, violurile, crimele au generat un formidabil amestec genetic. Amestec doar la nivel genetic, evident, pentru că din punct de vedere social mixtura a fost evitată atent. Clasele sociale au fost și încă sunt foarte bine delimitate. Cât de mult vorbești în cartea ta despre familiile simple, de rând și cât de mult despre cele care au cotropit, au furat, și au omorât cu un singur țel: să-i domine pe cei slabi, să profite de pe urma muncii lor?
– Cartea urmărește, firește, familiile cu un trecut bine documentat și cu poveștile cele mai dramatice, iar acestea tind să fie familii conducătoare, sau familii deținătoare de putere – de la Hohenzollernii de România, Elon Musk și Rupert Murdoch, la familiile Rockefeller, Rothschild, Medici, Borgia și așa mai departe. Dar apar în carte și familii de sclavi și multe familii de meșteșugari, de doctori, de istorici, de ingineri. Apar familii foarte diverse. Totuși, stâlpul central al cărții îl constituie familiile conducătoare.
Punctul culminant al existenței lui Simon
– Dezvăluiai într-o întâlnire anterioară că munca la această carte era să te omoare, și pe tine, și viața ta de familie…
– Nimic mai adevărat. Familia mea se săturase până peste cap de Lumea. Soția mă întreba zilnic când am să pun punct, copiii nici măcar nu mai voiau să audă de ea. S-au retras la țară, doar-doar oi termina eu mai repede. Trei ani n-am mers nicăieri, am trăit efectiv ca un călugăr într-o mănăstire. E o carte enormă. La majoritatea volumelor mele am lucrat în jur de un an, nu mai mult, aceasta mi-a luat mai bine doi ani și jumătate. Chiar și fizic – doar ai văzut -, Lumea este echivalentul a două-trei cărți obișnuite. Am stat numai la Londra, închis în casă, n-am mers la țară cu ai mei, n-am plecat în vacanțe, atât de tare îmi doream s-o termin. Și a fost foarte greu. O mare provocare. Sunt însă mândru că am terminat-o și sincer ușurat. Acum pot să călătoresc prin lume, să vorbesc despre ea. Gata cu scrisul! Slavă Domnului, s-a terminat! (râde).
– Cartea își urmează de-acum propriul destin.
– Este punctul culminant al vieții mele ca scriitor, al vieții mele per total, în fond. Am pus în ea mult din viața mea. Multe aventuri ale mele, multe conexiuni se regăsesc în carte, de aceea sunt foarte mândru de ea. Este reușita supremă. Cuprinde călătoriile mele în China, în România, în Orientul Mijlociu, în Maroc, în America, în Brazilia, peste tot. Este rezultatul muncii de o viață.
„Apărați-vă libertatea!”
– Simon, în finalul șuetei: un mesaj pentru cititorii români?
– Mesajul meu pentru cititorii români, pentru români: păstrați-vă calmul! Este datoria fiecărui cetățean să determine natura statului în care trăiește. Dacă libertatea este amenințată aici, trebuie să vă mobilizați s-o apărați. Sper ca România să continue să meargă pe calea către libertate, democrație și alianță cu Europa și cu Occidentul, pentru că ne aflăm în mijlocul unui conflict. Nu doar conflictul care pare să se desfășoare în altă parte, în Ucraina, sau în Israel și Orientul Mijlociu. În realitate, e o luptă între sisteme de guvernământ, între societățile deschise și cele închise. Iar locul României este între societățile deschise, țara voastră are o societate deschisă. De aceea îmi place să fac cunoștință, să interacționez cu cititorii mei de aici: sunt atât de culți, de bine informați, de citiți. Îmi place mult această față a României. Dumnezeu să te binecuvânteze, România! Vă mulțumesc.
– Mulțumesc, Simon. Și preumblări cu folos cu „Lumea…” în toată lumea să ai!
Despre autor
Simon Sebag Montefiore este autorul mai multor cărți încununate cu premii prestigioase și devenite bestselleruri internaționale, fiind publicate în 48 de limbi. Ecaterina cea Mare și Potemkin a fost finalistă la premiul Samuel Johnson; Stalin: Curtea Țarului Roșu a câștigat British Book Award pentru Cartea de Istorie a Anului; Tânărul Stalin a primit Premiul Costa pentru Biografie, premiul LA Times pentru Biografie și Grand Prix de la Biographie Politique; Ierusalim: Biografia unui oraș a câștigat Premiul JBC pentru Cartea de Istorie a Anului și Premiul Wenjin în China; Romanovii: 1613-1918 a fost distins cu Premiul Lupicaia del Terriccio. Simon Sebag Montefiore este totodată autorul Trilogiei Moscova: Sașenka, Cerul roșu al amiezii și Într-o noapte de iarnă, care a câștigat Premiul pentru Cartea de Ficțiune Politică a Anului, și (împreună cu Santa Montefiore) al romanelor pentru copii Ordinul iepurilor regali din Londra, Evadarea din turn și Goana după diamant. De asemenea, este autorul antologiilor Discursuri care au schimbat lumea și Pecetluite în istorie: Scrisori care au schimbat lumea.
„Dumnezeu să te binecuvânteze, România”, Simon Sebag Montefiore, istoric
„Românii sunt foarte agitați acum, cu alegerile pentru Președinție. Am văzut cum protestau oamenii în Piața Universității și cum strigau «Jos fascismul!», «Europa!», «Nu Georgescu!»”, Simon Sebag Montefiore
„Mesajul meu pentru români: păstrați-vă calmul. Este datoria fiecărui cetățean să determine natura statului în care trăiește. Dacă libertatea este amenințată aici, trebuie să vă mobilizați”, Simon Sebag Montefiore
1.300 de pagini are cea mai nouă carte semnată de Simon Sebag Montefiore, o istorie a lumii în care-și află locul și România.
„Recent a fost trimis un prim contingent de trupe nord-coreene să lupte în Ucraina, ceea ce este extraordinar. Nu cred că au mai venit trupe din estul Asiei să lupte în Europa, ca grup organizat, de pe vremea mongolilor”, Simon Sebag Montefiore
„Am avut norocul de a face cunoștință cu regele Mihai și a sta de vorbă cu el despre lovitura lui de stat împotriva lui Antonescu – un moment marcant pentru activitatea mea de istoric, cu care mă mândresc”, Simon Sebag Montefiore
„Cartea aceasta este reușita supremă. Cuprinde călătoriile mele în China, în România, în Orientul Mijlociu, în Maroc, în America, în Brazilia… Este rezultatul muncii mele de o viață”, Simon Sebag Montefiore