Ion Petrovici, filosof, eseist, memorialist, scriitor, orator și om politic, s-a născut pe 14 iunie 1882, la Tecuci.
A urmat Colegiul ”Sf. Sava” din Bucureşti, apoi Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti, avându-i profesori pe Nicolae Iorga şi Titu Maiorescu.
În 1905, a devenit primul doctor în Filosofie al unei universităţi româneşti, cu teza „Paralelismul psiho-fizic”.
Din 1906 a fost conferenţiar la Catedra de Filosofie la Universitatea din Iaşi, iar din 1912, profesor definitiv.
În 1921 a devenit ministru al Lucrărilor Publice, între 1923-1926, decan al Facultăţii de Litere şi Filozofie din Iaşi, iar între 1926-1927, ministru al Instrucţiunii Publice.
În perioada interbelică, Ion Petrovici a devenit cel mai cunoscut filosof român în străinătate, fiind multe decenii, colaboratorul celor mai prestigioase reviste de profil din Franţa şi Germania şi participant la diferite congrese internaţionale. Ion Petrovici a fost adeptul teoriei noţiunilor şi concepţiei metafizice, ce aşeza la un loc credinţa şi raţiunea.
Școala Gimnazială Nr. 4, dar şi principala sală de spectacole din Tecuci îi poartă numele.
A încetat din viață pe 17 februarie 1972, la București.