Sub dealul Copoului, între Ferma Adamachi și Casa „Mihail Sadoveanu”, se află un traseu subteran de 350 de metri, construit în anii ’70 de academicianul Valeriu D. Cotea. Tunelul secret din Copou adăpostește sute de sticle de vin, cercetări oenologice și povești care leagă două secole de istorie
Puțini știu că Iașul are un nou obiectiv turistic de neratat: un traseu oenoturistic subteran, care leagă istoria vinului de cultura română. Tunelul, de la Ferma Adamachi până la Casa „Mihail Sadoveanu”, este redeschis publicului larg după zeci de ani în care a fost folosit exclusiv pentru cercetare. Aici, la 18 metri sub pământ, vizitatorii vor putea descoperi o adevărată „bibliotecă lichidă”.
Tunelul secret din dealul Copoului: sub pământ, printre vinuri și povești boierești
LaFerma Adamachi din Copou , intrarea în tunel se face printr-o poartă boltită, de lemn masiv, care ascunde o lume tăcută la 18 metri adâncime. Temperatura constantă de 10-12 grade și umiditatea ridicată creează un mediu perfect pentru conservarea vinurilor, dar și pentru păstrarea unei istorii de peste 150 de ani.
„Gura de beci a aparținut lui Vasile Adamachi în secolul al XIX-lea și a fost donată, împreună cu toate terenurile fermei, Universității de Științele Vieții din Iași. La finalul secolului al XX-lea, academicianul Valeriu D. Cotea a militat foarte mult pentru unirea celor două beciuri, gura de beci a lui Adamachi și cea a Muzeului «Mihail Sadoveanu», și a reușit să le unească printr-un tunel. Condițiile de aici, din beci, ajută foarte mult la conservarea vinului îmbuteliat, datorită temperaturii constante pe tot parcursul anului, aproximativ 10-11 grade Celsius, esențială pentru menținerea calității vinului, astfel încât să nu existe variații mari de temperatură. În al doilea rând, umiditatea ridicată contribuie la menținerea dopului de plută umflat în gâtul sticlei, prevenind oxidarea vinului. Unde se termină gura de beci a lui Adamachi începe tunelul construit în anii 1970 de academicianul Cotea”, explică dr. ing. Cintia Colibaba, șef de lucrări la Facultatea de Horticultură din cadrul USV Iași.
Tunelul, lung de aproximativ 330 de metri, a fost realizat cu ajutorul unui fântânar renumit, Ciucă, și al unei echipe de patru oameni.
„Tot aici avem și «certificatul de naștere» al beciului. Povestea pe care o știm noi este că cei cinci oameni care au lucrat la tunel au început să sape din ambele părți, din cele două guri de beci, și au încercat să se întâlnească la mijloc. N-a fost deloc simplu, au existat și câteva greșeli, dar cert este că domnul Ciucă, meșterul fântânar, și-a făcut treaba foarte bine. Ce ne place cel mai mult la această placă este faptul că sunt trecuți exact oamenii care au lucrat efectiv aici”, adaugă dr. ing. Cintia Colibaba.
Biblioteca „lichidă” a Iașului: vinuri, cercetări și inovații
Astăzi, beciurile adăpostesc ceea ce specialiștii numesc o adevărată bibliotecă „lichidă”. Aici, mii de sticle de vin, damigene și butoaie păstrează, în tăcere, ani de cercetare științifică.
„Aici nu este doar vin, este cercetare pură. Fiecare sticlă corespunde unei teze de licență, masterat sau doctorat. Analizăm vinurile an de an, urmărind influența trecerii timpului asupra calității lor. Este, practic, o arhivă vie a muncii noastre”, spune dr. ing. Cintia Colibaba, șef de lucrări la Facultatea de Horticultură din cadrul USV Iași.
În încăperile beciului se află și butoaie vechi din lemn, care au devenit exemple de „așa nu”.
„În contact cu o atmosferă umedă, lemnul favorizează apariția mucegaiului. Este o lecție practică pentru studenți, care pot vedea direct efectele mediului asupra produsului”, explică dr. ing. Cintia Colibaba.
Dar nu doar vinul este vedetă în tunel. În ultimii ani, cercetătorii au experimentat și alte băuturi: cidru obținut din merele livezii USV, cvas –o băutură tradițională slavă din pâine – și chiar socată spumantă cu anason și cuișoare – o inovație locală, cu caracter premium.
„Avem aici și experimente de cidru, obținut din merele livezii noastre locale, dar și diverse variante de cvas, socată și spumant. Cvasul este o băutură tradițională a popoarelor slave, făcută din pâine fermentată, care seamănă foarte vag cu berea. Bineînțeles, noi am inovat aceste produse. De exemplu, socata am realizat-o într-o combinație cu anason și cuișoare, iar rezultatul este unul special: o socată spumantă, preparată după modelul vinurilor spumante, cu un conținut ridicat de dioxid de carbon”, afirmă dr. ing. Cintia Colibaba.
Proiectul oenoturistic pregătit de Universitatea de Științele Vieții Iași, în parteneriat cu Muzeul Literaturii Române, transformă tunelul într-un traseu deschis vizitatorilor, de la vie până la casa scriitorului.
În baza unei cereri, vizitatorii vor descoperi și cele două rotonde construite de familia Kogălniceanu pentru fiii săi – adevărate camere circulare, folosite în secolul XIX pentru păstrarea băuturilor și alimentelor.
„Sunt ca niște frigidere naturale, răcoroase, care păstrează perfect vinurile vechi. Într-una dintre ele se află chiar probe spumante din anii ’70, realizate de academicianul Cotea. Unele dintre ele încă au presiune în sticle”, povestește dr. ing. Cintia Colibaba.
Vizitatorii care vor explora tunelul secret din Copou vor descoperi nu doar vinuri rare și experimente oenologice, ci și povești fascinante din spatele tunelului.