Într-un comunicat plin de fraze bombastice, PSD vorbește despre „rațiune”, „interesele salariaților”, „economia națională” și „gospodăriile țărănești”. O retorică obosită, reciclată de fiecare dată când partidul vrea să mascheze un adevăr incomod: statul ia aproape tot, iar oamenilor le rămân firimiturile.
Creșterea de 275 de lei brut este prezentată ca un gest de generozitate politică, dar realitatea fiscală transformă această „majorare” într-o glumă amară. După ce statul își oprește partea, angajatul cu salariul minim descoperă că viața lui nu se schimbă cu nimic. Facturile cresc, alimentele se scumpesc, chiriile explodează, iar PSD vine și spune: „Am apărat salariații”.
În același discurs festivist, partidul promite că va „detalia măsurile de stimulare a economiei” înainte de bugetul pe 2026. Aceeași promisiune vagă, fără cifre, fără termene clare, fără garanții. Cu alte cuvinte: nu acum, nu știm exact cum, dar stați liniștiți, avem un plan. Exact genul de plan care dispare de fiecare dată când vine nota de plată.
PSD mai anunță și eliminarea impozitării solariilor din gospodării – o măsură prezentată ca un mare sprijin pentru țărani. În realitate, un gest minor, folosit ca decor într-un tablou economic dominat de taxe mari, inflație și presiune constantă pe veniturile mici. Când românul pierde sute de lei lunar din puterea de cumpărare, eliminarea unei taxe marginale devine doar un pretext de comunicare.
PSD promite din nou reducerea cheltuielilor
Cât despre așa-zisa „reformă a administrației”, PSD revine cu promisiunea preferată: reducerea cheltuielilor, dar „fără tăierea salariilor”. Traducere liberă, deja cunoscută de toată lumea: se mai înființează o comisie, se mai scrie un raport stufos, se mai angajează niște consilieri bine conectați politic, iar aparatul de stat rămâne la fel de gras, ineficient și extrem de costisitor. Reforma există doar în discursuri, nu și în realitate.
Mai grav este că această poveste se spune acum sub guvernarea lui Ilie Bolojan, prim-ministru PNL, un guvern care pretinde rigoare, eficiență și tăieri de risipă. În realitate însă, ministerele și agențiile sunt pline de oameni angajați pe pile politice, veniți din toate direcțiile: USR, PNL și PSD, fiecare cu clientela sa, fiecare cu „ai lui” bine protejați. Funcțiile nu se ocupă pe competență, ci pe carnet de partid, pe relații și pe obediență.
Așa-numita reformă este, de fapt, o operațiune de cosmetizare. Piloșii rămân pe funcții, se mută dintr-un birou în altul, primesc alte titulaturi și alte sporuri, iar oamenii de bună-credință, cei care chiar muncesc și deranjează prin profesionalism, sunt marginalizați sau împinși discret afară din sistem. Nu se taie din carne, ci din aer. Nu se umblă la rețelele politice, ci doar la limbaj.
În acest context, PSD se laudă cu o creștere a salariului minim care nu se simte în viața reală, dar cere aplauze ca pentru o revoluție economică. Salariul minim crește în comunicate și pe afișe, nu în coșul zilnic al românului.Facturile, alimentele și taxele cresc constant, în timp ce „marea majorare” lasă în buzunar câțiva lei, insuficienți chiar și pentru o zi decentă.
Diferența dintre propagandă și viața reală devine, de la un an la altul, tot mai mare. Iar până când reforma va însemna cu adevărat competență, curățarea pilelor și respect pentru munca cinstită, toate aceste promisiuni nu sunt decât zgomot politic menit să acopere aceeași realitate: statul se reformează doar pe hârtie, iar nota de plată o achită, ca de fiecare dată, cetățeanul.