În urmă cu exact trei ani, februarie 2023, două comisii din Camera Deputaților, Juridică și de Cultură, îngropau practic ultimul proiect de lege menit să pună o stavilă expansiunii fără precedent la care au ajuns în România jocurile de noroc. În urma unei ample campanii sociale, comunitatea Declic adunase aproape 200.000 de semnături pentru o serie de modificări ce vizau expunerea acestui flagel. Era vorba, în principal, de două chestiuni de bun-simț: eliminarea reclamelor din zona audiovizualului reglementat, precum și eliminarea reclamelor stradale. În ciuda multor declarații de sprijin date anterior, la vot, surpriză: cu ajutorul aleșilor PNL și PSD, niciuna din propuneri nu a trecut.
Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, pe atunci liderii celor două partide aflate în an preelectoral, au fost primii acuzați, pe motiv că ar fi beneficiari ai sponsorizărilor generoase ale industriei de profil.
Merg zilnic la serviciu pe jos, de la un capăt la altul al cartierului ieșean Păcurari. Trec așadar dimineață de dimineață, între 8.30 și 9, prin fața a exact patru localuri de „păcănele”. Fac asta de mai bine de un an, și tot mă întreb, fără a găsi un răspuns, pe banii cui trăiesc acei tineri buni de muncă, 20-40 de ani, deloc puțini, pe care-i văd la pauza de țigară în ușa acestor localuri, pe unii cunoscându-i deja după figură? E ora 8.30, marea majoritate suntem la serviciu sau în drum spre, iar acești oameni nu au altceva mai bun de făcut decât, de dimineață, să vină repede la păcănele. N-am idee, nu știu personal vreun astfel de om, dar bănuiesc că e o dramă, că e o pacoste acolo în familie, pe capul cuiva: salariul soției, pensia mamei, poate alocația copiilor etc.
Citesc în presă, am scris și noi la „Ziarul de Iași”, că sunt familii care se destramă din cauza acestui distrugător viciu. Că sunt copii care merg la culcare flămânzi pentru că tăticul lor s-a oprit la „păcănele” înainte de a ajunge acasă în ziua de leafă. Că sunt persoane evacuate din locuință pentru că ratele s-au dus la „aparate” în loc de bancă. Ba chiar că unii și-au luat zilele, nemaiîndurând decăderea în viciu și lipsuri.
Ce venituri la bugetul de stat compensează astfel de drame sociale, deloc puține? Datele Institutului Național de Statistică pentru anul trecut relevă că românii au cheltuit la jocurile de noroc peste 11 miliarde de lei, echivalentul a peste două miliarde de dolari. La o medie de 2,7 membri per familie în România, înseamnă că avem în țară circa 1,6 milioane de familii. Suma de mai sus, a cheltuielilor totale cu jocurile de noroc, dă o medie per familie cheltuită pe astfel de distracții/vicii de circa 1.700 lei. Adăugați acum faptul că marea majoritate a familiilor nu au un „gambler” ca membru: vă dați seama ce drame, ce cheltuieli cel mai adesea nesustenabile, epuizante sunt în familiile celelalte?
O statistică a acelorași vicii arăta recent că românii cheltuiesc online la jocurile de noroc 3,1% din suma care se joacă pe plan mondial, iar asta în condițiile în care economia țării reprezintă doar 0,3% din economia globală. Practic, suntem de 10 ori mai „gambleri” decât media mondială. De ce se întâmplă asta? De regulă, două sunt componentele care împing spre acest viciu: sărăcia și lipsa de educație. Ambele te fac să speri că vei găsi astfel soluția miraculoasă de a scăpa de lipsuri. Nu întâmplător, vom vedea că cele mai multe „păcănele” sunt în cartierele și orașele cele mai sărăcăcioase.
Totuși, față de media mondială, dacă proști ca medie sigur suntem sub, ca sărăcie sigur suntem deasupra. Ca urmare, foarte probabil că suntem atât de „gambleri” și din cauza „infrastructurii” de jocuri extrem de bogate și de facile, aspect la care sigur săracii lumii a treia sunt mult sub. Or, la construcția acestei infrastructuri a contribuit din plin clasa politică, care nu a legiferat în sensul bun, al restrângerii, ci pare că dimpotrivă. Motivația declarată: veniturile de peste un miliard de euro anual din taxe. Neoficial, se vorbește de faptul că industria acestui viciu a fost mereu un bun sponsor electoral, cerând însă la schimb tot felul de facilități. Pe care le vedem aproape peste tot, oriunde privești…
Ce constatăm acum că se întâmplă este, în fond, o aruncare a „pisicii” de către centru, liderii politici de la București, spre provincie, spre autoritatea locală, primari etc. Practic, centrul, care a beneficiat din plin de lobbyul industriei de jocuri, se spală acum pe mâini și lasă totul la latitudinea primarilor. Primari care, nefiind în vizorul acestui puternic lobby, cel puțin deocamdată, nu au nicio reținere să ia decizii radicale. Cum am văzut de altfel, inclusiv la Iași. Să vedem cât îi va ține vitejia pe primari!
Concret, cum remarca un primar, acum executivul local va avea „drept de veto” la aprobarea unei săli de jocuri de noroc, chestiune ce până acum era decisă direct de autoritatea centrală, chit că sala autorizată era în orașul X. Dacă voiai să deschizi un magazin de flori, de exemplu, aveai nevoie de autorizație și de la primărie. Dacă însă deschideai o sală de „păcănele”, nu era nevoie de aprobarea primăriei. O tâmpenie, explicabilă, cum spuneam, doar prin puternicul lobby al industriei acestor jocuri.
Va da rezultate această schimbare legislativă? Firește, ar fi naiv să ne imaginăm că dependenții vor zice gata, vor trânti cușmele în bătătură și vor căuta de mâine de muncă. Surse din zona patronatului jocurilor spun că în țări ale UE care au decis în trecut astfel de interdicții marele beneficiar a fost în final piața neagră, mare parte online, în contextul în care 70% din sumele tranzacționate în domeniul jocurilor de noroc la nivel european sunt în zona ilegală.
Un beneficiu va fi însă cu siguranță, chiar dacă nu imediat. Gândiți-vă la minorii care aveau până acum „păcănele” peste tot în oraș, ba chiar și la țară, unde fie și de curiozitate apucai odată să joci, că era la îndemână, și care de acum nu le vor mai avea în cale atât de ostentativ. Sau cei care le aveau chiar lângă școală, și care mergeau acolo cu gașca, chiar cu clasa, adesea poate din teribilism, la vârste la care viciul are alte valențe sociale, aparent inofensive, dar care pune stăpânire pe tine mult înainte de a-ți da seama de gravitatea lui.
Dacă pentru noi, pentru generația noastră, cei pierduți rămân pierduți, să sperăm că măcar pentru generațiile viitoare interdicțiile actuale vor aduce un plus.