Victor Idricianu a precizat că acesta fusese externat încă din luna septembrie a anului trecut, în urma unui raport de expertiză medico-legală psihiatrică realizat la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici” din București, după ce bărbatul a cerut asta instanței, pentru a fi pus în libertate. Conform documentului, a fost recomandată aplicarea articolului 109 din Codul penal, mai exact înlocuirea măsurii de siguranță prevăzute de articolul 110, respectiv tratamentul într-o instituție de specialitate, cu continuarea tratamentului în regim ambulatoriu.
„S-a pronunțat instanța de judecată. Noi nu internăm sau externăm pacienții după cum credem de cuviință, atât internarea, cât și externarea se fac pe baza unei sentințe penale. Instanța a decis acest lucru, iar noi doar am pus decizia în executare”, a declarat Victor Idricianu.
Conform acestuia, în instituții precum Spitalul Pădureni–Grajduri, pacienții sunt internați cu măsuri de siguranță doar în urma unor sentințe penale. Aceștia rămân internați până la ameliorare sau însănătoșire, conform Codului penal. Starea pacientului este evaluată printr-o expertiză medico-legală psihiatrică, iar instanța decide asupra continuării internării sau asupra externării.
Sunt două modalități de externare
„Există două modalități de externare. Prima este ridicarea completă a măsurilor de siguranță, ceea ce înseamnă că pacientul nu mai necesită niciun fel de tratament, însă, din experiență, această situație este rară. A doua este externarea sub articolul 109 din Codul penal, adică pacientul continuă tratamentul, dar nu într-o instituție de specialitate, ci în regim ambulatoriu”, a explicat managerul.
El subliniază că pacienții nu sunt supuși măsurilor de siguranță în funcție de gravitatea faptei comise sau de pedepsele prevăzute de Codul penal. Internarea are rol strict preventiv și terapeutic, reprezentând o măsură de siguranță pentru tratament de specialitate. Odată ce pacientul se ameliorează sau se însănătoșește, conform prevederilor legale, instanța dispune externarea acestuia.
Oliver Stan era cunoscut pentru faptul că, acum 13 ani, a încercat să detoneze o bombă artizanală într-un amfiteatru al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi”, în timp ce aproximativ 50 de studenți ai Facultății de Electronică se pregăteau pentru examenul de licență. Tot la această facultate și-a obținut licența și un master în bio-inginerie medicală. La momentul incidentului, el avea 38 de ani, iar ulterior a fost diagnosticat cu schizofrenie și internat pentru o perioadă de 12 ani (veziși).
Anunțul de acum 10 ani
De-a lungul timpului, Oliver a făcut mai multe declarații neconvenționale, susținând că vorbește cu Dumnezeu și că, din acest motiv, nu ar trebui să-și ia medicamentele, dar și că este însuși Iisus. O realitate dramatică este că, acum zece ani, a încărcat pe canalul său de YouTube un videoclip în care, pe fundal de muzică clasică și cu subtitrare,anunța că vrea să evadeze de la spital și să se arunce în fața trenului , un gest pe care, din păcate, l-a și pus în aplicare.
În articolul „Un eșec al psihiatriei” publicat de Casa Jurnalistului (articolul complet), este documentată viața ieșeanului Oliver Stan, care nu a devenit terorist peste noapte. La doar 12 ani, a avut prima tentativă de suicid, iar în adolescență a manifestat comportamente violente, inclusiv intenția de a răni mai multe fete care l-au respins. Până la vârsta de 38 de ani, când a vrut să detoneze o bombă artizanală într-un amfiteatru, Stan a fost internat de nouă ori la psihiatrie. De fiecare dată, a fost tratat doar câteva zile cu antipsihotice, apoi reintegrat în societate fără monitorizare sau consiliere adecvată.