O specialitate a casei, molul de margine, finalizat în minutul 58 de jucătorul de linia a III-a al timişorenilor Kemal Altînok, după ce România abia egalase în secundele dinaintea pauzei dintr-o a doua penalitate fructificată de Alin Conache, a rupt echilibrul duminică seară pe ninsoarea dusă de vânt şi terenul treptat noroios al Iaşiului la primirea Belgiei mai bine clasată pe locul 21 în ierarhia mondială dar sancţionată în minutul 46 de arbitrul gruzin cu o eliminare temporară în linia a II-a cântărind greu într-o încleştare preponderent fizică, în consecinţă înclinând în cele din urmă favorabil „Stejarilor” marcatori şi ai unui al doilea eseu spre final, în minutul 74, prin numărul 8 dinamovist Cioroabă: 23-6 (6-6).
Edificat în privinţa „adevăratei feţe” a învingătorilor de duminica trecută ai „Stejarilor”, Germania cedând între timp lamentabil acasă cu 12-68 Portugaliei, rugby-ul românesc a trăit o altă seară cu palpitaţii la nereuşita de a nu înscrie măcar un eseu în prima jumătate a primirii de la ora 19 a Belgiei, egală la pauză a „tricolorilor” deşi spulberată la rândul ei săptămâna anterioară pe propriul teren de aceiaşi lusitani, cu 17-47.
Reprezentative din Turneul celor 6 Naţiuni au avut reacţie de la o săptămână la alta, Irlanda dispunând de Italia cu 20-13 după ce „verzii” insulari erau taxaţi cu 36-14 la Paris în runda I, iar Scoţia a trecut de Anglia cu 31-20 după ce era surprinsă de Italia cu 18-15, selecţionata „Stejari” luând exemplu după pauză în capitala Moldovei în faţa „Dracilor negri” pe care îi întrecea anul trecut pentru adjudecarea biletelor la turneul final mondial din 2027.
Însă oricât de mult s-a căutat strângerea rândurilor după eşecul părţii a doua a ieşirii în Germania, încât Onuţu, Plai şi Iancu au fost convocaţi din mers de la un meci la altul, România n-a mai condus şi de-astă dată la pauză deşi pe propriul teren – unul tot mai greu pe vremea câinoasă, limitându-se la fructificarea a doar numai şi numai două lovituri de pedeapsă în primele 40 de minute, prin localnicul Alin Conache, unul al deschiderii de scor încă din minutul 3, altul al anihilării în minutul 40 a deficitului, 6-6 după ce belgienii le valorificau pe ale lor prin centrul Remue în minutele 16 şi 28.
Însă nu neapărat şi foarte mult de mirare, dat fiind atât decăderea copioasă aOvaliei carpatine după chipul şi asemănarea unor decidenţi decredibilizând fenomenul intern perimat, reliefat oglinditor prin alunecarea pe locul 22 mondial imediat în urma oponentelor acestor zile, Portugalia şi Belgia, cât şi progresele „Dracilor negri” nu demult totalmenteîn sportul în XV, „Stejarii” au avut o primă parte reamintind şi la temperatura de îngheţ a Iaşiului de picajul după pauză din Germania.
Sfetnic bun în schimb la arena „Emil Alexandrescu”, unde selecţionerul David Gérard, împrospătând rapid întreaga linie I odată oaspeţii rămaşi în 14, a catalizat o a doua parte cu o prestaţie totuşi în primul rând mai solidă defensiv şi mai prezentă ofensiv, aducătoare în timp a celor două eseuri decisive.
Ambele transformate de acelaşi Conache, autor în cele din urmă a 13 puncte, mai mult de jumătate din totalul învingătorilor, cu tot cu fructificarea la 13-6 a altei lovituri de pedeapsă în minutul 66.
Asta spre deosebire de omologul său de pe treisferturile „Dracilor”, care la 6-6 rata în minutul 50 o lovitură de pedeapsă.
N-a fost nici frumos, nici pe departe convingător, al doilea eseu fiind făurit la intrarea în ultimele 5 minute, dar s-a mai dres întrucâtva busuiocul, un alt eşec şi acasă cu Belgia echivalând „stingerii luminii” în 2026, deşi an premergător participării la Cupa Mondială.
România reuşind totuşi în sfârşit o parte ceva mai bună în special graţie aportului pachetului de înaintare şi a organizării grămezilor ordonate, plusuri erodând fizic dârza rezistenţă a vecinilor ierarhici superiori în clasamentul IRB la startul partidei, după ce „Stejarii” o abordau tot cu rugbişti ai SCM USV Timişoara între cei mai numeroşi de la acelaşi… „furnizor”, nu mai puţin de patru, precum de la dinamovişti dar şi de la cluburi din Franţa, alţi doi provenind de la „militarii” Armatei iar un titular de la Rapid, cele mai multe rezerve, alte 4, reprezentând tot colectivul din Ronaţ.
O primă schimbare fiind necesară însă din primele 5 minute, a pilierului 2 Manole cu Gajion, iar după o alta în primele minute ale părţii secunde puţin după eliminarea temporară a lui Smeets, intrând Plai de la bănăţeni în locul uverturii ex-timişorene Jipa, a fost introdus imediat tot din rândurile celor din Ronaţ şi Butnariu ca taloner, completat de Savin pilier 1.
Şi nu se mai poate pare-se bineînţeles altfel, la cât de „mărunt” calitativ mai formeazăOvalia carpatină , decât cu naturalizaţi, Tiqe şi Manumua la start de la bănăţeni, plus Tangimana – trecut cândva prin vestul Timişoarei, dar vreme bună lacunele în joc au persistat iar vizitatorii le-au demascat, de neconceput chiar şi-acum nici 10 ani ca România – Belgia să treneze mai bine de 10 minute în dezavantajul „Stejarilor”.
Fără ca belgienii lui Laurent Dossat într-un XV cu pilierul căpitan Berguet, Raynier, Opsomer; Van der Bussche, Smeets; Geraghty, Genin, Rassinfosse / Rifon, Fernandez Grau; Wallraf, Muric, Remue, Michiels şi fundaşul Kellner să fi impresionat sau măcar surprins cu ceva anume, iar numele cluburilor de provenienţă ale „Dracilor negri” sunt sugestive în sensul că trupa de la Atlantic nu-i nici pe departe o forţă de speriat, îndeajuns însă pentru a lupta de la egal la egal cu „Stejarii” cât terenul tot mai alunecos încă le mai permitea.
Gazon aliat treptat al românilor, care au scos-o la capăt cu putere de luptă deşi fără a străluci deloc, dorinţa reabilitării fiind de apreciat şi salvând aparenţele în favoarea unui for federal necesitând „colacul de salvare” al realimentării credibilităţii ferfeniţă.
Deşi adevăratul test al lunii abia urmează la Atlantic, duminica viitoare în Portugalia, şi poate totuşi un altul şi mai şi luna viitoare în Georgia – cel mai dificil al scenei secunde europene, până una alta salvându-se totuşi ceva din onoare, acasă în compania unei naţionale strădalnice în a-şi depăşi trecutul nonvalent.
Favoritele făcând în schimb scor şi ele în runda secundă, Spania – Elveţia 53-14 şi Olanda – Georgia 12-61, ceea ce nu mai poate fi solicitat cu adevărat din partea României, pentru care a se impune fără dubii constituie la ora actuală un lux.
A se impune şi acasă în faţa superior clasatei Belgia devenind deja oarecum şi pe undeva o mică surpriză, oricât de forţat şi exagerat ar putea părea pentru „pozitivii optimişti”, chiar deplasat pentru cei rupţi de noua realitate factuală obiectivă.
La Iaşi s-a început în XV-le Iulian Hartig (Dinamo), Ştefan Buruiană (SC Albi), Cosmin Manole (Dinamo); Marius Antonescu (Narbonne), Andrei Mahu – cpt. (Massy); Kemal Altinok (SCM USV Timişoara), Cristi Boboc (CSA Steaua), Eduard Cioroabă (Dinamo); Alin Conache (CSA Steaua), Dănuţ Jipa (Rapid); Iliesa Tiqe (SCM USV Timişoara), Fonovai Tangimana (CS Dinamo), Alexandru Bucur (SCM USV Timişoara), Tevita Manumua (SCM USV Timişoara); Nicolas Onuţu (CS Annonay).
Rezerve la start, un cvartet de la SCM USV Timişoara , cu Tudor Butnariu, Dragoş Ser, Ştefan Iancu şi Daniel Plai, respectiv Alexandru Savin (Rapid), Gheorghe Gajion (Mont de Marsan), Matthew Tweddle (Rapid) şi Paul Popoaia (CSM Ştiinţa Baia Mare).
Iar în ultimele nici 20 de minute, odată avantajul preluat, atât Iancu cât şi Tweedle, Ser şi Popoaia au fost pe rând introduşi în căutarea celui de-al doilea eseu al desprinderii finale fără dubii.
Oaspeţii i-au introdus treptat pe toţi cei de pe bancă, şi anume Van Parys, Smets, fraţii David şi Celestin Gerard, Flambart, Upton, Lenaertz şi Moucheron, însă fără aportul scontat pentru a contracara plusul în plan fizic al „Stejarilor”, conturând astfel din greu un rezultat pozitiv în faţa vecinilor totuşi mai bine clasaţi.
Încât o victorie a Belgiei la Iaşi n-ar mai fi constituit neapărat surpriza la care cu aparentă detaşare se referă Cristi Frisk în cronica de joc semnată pe pagina forului naţional, iar această semnalare ca post-scriptum din parteaprin prisma celor constatate a se consemna în „vitrina” FRR, însă aşa-i în viaţă când unii pur şi simplu se autopropun a se instala pe norişorul lor iar ceilalţi încuviinţează.