Dr. Mădălina Crăciun sugerează că un menisc rupt este una dintre cele mai frecvente leziuni traumatice de la nivelul genunchiului. Leziunile meniscului pot fi traumatice sau degenerative (în cadrul evoluției spre boala artrozică a articulației genunchiului). Nu există o vârstă limită până la care pot apărea leziunile de menisc, însă cele traumatice se produc, în marea lor majoritate, la grupa de vârstă 20–50 ani.
Meniscul este o bucată de țesut dur, cartilaginos între femur și tibie în articulația genunchiului. Meniscul are formă literei C văzut de sus și este triunghiular pe secțiune.
Menisc rupt, una dintre cele mai întâlnite problme ale genunchiului
Leziunile meniscului pot fi traumatice, adică apărute printr-un mecanism rotațional la nivelul genunchiului, când condilul femural „rupe” o porțiune din menisc sau degenerative, în cadrul evoluției spre artroză a articulației genunchiului.
Leziunile de menisc pot fi izolate sau pot fi însoțite de leziuni ligamentare (ruptură deligament încrucișatanterior sau ruptură de ligament colateral medial).
Dacă îți rupi meniscul, poate dura 24 ore sau mai mult pentru ca durerea și umflarea să apară, mai ales dacă ruptura este mică. Este posibil să ai următoarele semne și simptome în genunchi, astfel:
După cum s-a precizat, există două tipuri de rupturi meniscale. O ruptură traumatică de menisc apare adesea atunci când un atlet își întoarce rapid corpul, pivotând pe genunchi în timp ce piciorul este plantat pe pământ. O ruptură degenerativă de menisc este cauzată de uzura în timp și afectează de obicei persoanele în vârstă,afirmă dr. Mădălina Ciobanu.
Rupturile traumatice apar de obicei în timpul răsucirii forțate a genunchiului și sunt frecvente printre jucătorii de sporturi precum fotbal, baschet și fotbal, dar pot apărea în timpul oricărei activități care implică răsucirea genunchiului. Mai rar, îngenunchierea repetitivă sau ridicarea dintr-o poziție ghemuită în timp ce ridicați poate duce la o ruptură.
Rupturile degenerative (atraumatice) apar de obicei la persoanele cu vârstă înaintată și sunt cauzate de degenerarea și defalcarea structurii meniscale. Persoanele cu rupturi degenerative s-ar putea să-și fi răsucit genunchiul și să accelereze ruptura. Cu toate acestea, modelul dintr-o ruptură degenerativă este foarte diferit de cel al unei rupturi traumatice. Acest lucru este important deoarece tratamentul unei rupturi degenerative poate fi foarte diferit de cel al unei rupturi traumatice.
Cum se tratează în prezent aceste tipuri de leziuni
Tratamentul unei leziuni de menisc depinde de tipul, localizarea și severitatea leziunii, precum și de vârsta și nivelul de activitate al pacientului. În prezent, opțiunile de tratament variază de la metode conservatoare, adică non-chirurgicale, până la intervenții chirurgicale minim invazive, cum ar fi artroscopia.
Tratamentul conservator este adesea recomandat pentruleziunile de meniscmai mici sau pentru pacienții mai în vârstă care au leziuni degenerative. Odihna este esențială pentru a preveni agravarea leziunii. Se recomandă limitarea mișcărilor care implică torsiuni sau presiune pe genunchi. În unele cazuri, poate fi necesar ca pacientul să se folosească de cârje pentru a reduce greutatea exercitată pe genunchi.
Atunci când tratamentul conservator nu este eficient sau când leziunea de menisc este severă, este necesară intervenția chirurgicală. Cea mai frecventă tehnică este artroscopia genunchiului, o procedură minim invazivă utilizată pentru a evalua și trata leziunile de menisc.
Artroscopia este o procedură minim invazivă în care un chirurg introduce o cameră mică (artroscop) și instrumente specializate în genunchi, prin mici incizii. Chirurgul poate vizualiza direct meniscul și decide fie să repare, fie să îndepărteze porțiunea deteriorată. Așadar, un menisc rupt se poate trata atât printr-un tratament conservator, cât și printr-o intervenție chirurgicală.