Joi, 19 Februarie 1887, între orele 10 şi 11, în camera avocaților de la Tribunalul Botoșani discutau la o masă avocații Georgescu şi Sireteanu o chestiune de drept. La altă masă, avocații Enacovici şi Enăşescu discutau și ei o chestiune de etică profesională, e de presupus. În orice caz, într-un moment al discuției, Enășescu îi reproșă lui Enacovici un articol insultător din ziarul patronat de el – „Vocea Botoșanilor”. După câteva „răspunsuri absurde” date de Enacovicl, Enășescu ar fi zis:
— Dumneata, după ce insulţi pe cineva, cauţi totdeauna a te pune la adăpostul altora.
Discuţia ar fi continuat aproape amical până când Enacovici ar fi dat un răspuns insultător. În replică, în tradiția locului, alegând între duel și pălmuire, Enășescu i-ar fi aplicat o palmă sau două lui Enacovici. Peste câtva timp, își făcuse apariția procurorul, care ar fi vrut să constate fapta și să dea judecății pe agresor. Enacovici însă ar fi spus că nu are de făcut vreo reclamație și că nici nu va reclama. Cel puțin aparent, calmul se restabili şi avocații părăsiseră sala, plecând, probabil, unii pe la casele lor.
Enăşescu se îndreptă și el spre casă după vreo patru ore, cu birja, trecând pe o stradă mai îndepărtată, unde locuia Nicu Foti. Exact în acel moment Nicu Foti se afla la fereastra casei și îl amenință, neapărat, cu degetul. Din birjă, Enăşescu putu să observe că în casa lui Nicu Foti se aflau câțiva dinte adversarii săi. Văzând amenințarea și presimțind pericolul, Enășescu nu-și mai continuă drumul și se opri la o rudă, care locuia vizavi de Nicu Foti. Ruda aceasta, anume profesorul Velea, era bolnavă și se afla în pat. Abia intrat Enășescu în casa lui Velea, năvăli asupra lui tot alaiul din casa lui Foti: N. Foti, A. Enacovici, M. Ciulei, I. Buzdugan, C. Hănţescu, însoțițide 4 argaţi. Agresorii fură întâmpinaţi de doamne, printre care și surorile profesorului Velea. Forțele fiind incomparabile în toate privințele, doamnele fuseseră insultate, maltratate și date afară. Urmă, la rând, Enășescu, pe care îl maltrataseră „într-un mod pe atât de inuman pe cât şi de mişelesc”. Plin de sânge, Enășescu zăcea pe patul lui Velea, când, fiind imediat anunțate, parchetul și poliția, se „transportă” la fața locului. Ca detaliu: agresorii uitaseră la locul faptei căciula vizitiului lui Enacovici. Întregul oraş era „indignat de fapta brutală a lui Enacovici şi compania”, scria „Voința națională” (nr. 759, 25 februarie 1887, p. 1-2). În varianta detaliată, publicată de același ziar, Enacovici și compania „se înarmară cu bastoane, își adunară servitorii și plecară acasă la d. Enășescu; aci li se spuse că e la d. profesor Velea. Plecară într-acolo, intrară înarmați în casă, violară domiciliul, călcară peste doamnele cari li se puseră în cale și, prinzând pe d. Enășescu, îl maltratară în modul cel mai barbar. D. Enășescu zace în pat crunt bătut și va trece mult timp până ce să se poată scula” („Voinţa Naţionala”, nr. 758, 24 februarie 1887, p. 3).
Alte detalii oferea, prin corespondența sa particulară, ziarul „Lupta”, clarificând și situația anterioară pălmuirii din camera avocaților: Hasnaș, viitorul primar al Botoșanilor, organizase un bal, la care erau prezenți comisarul comunal Iacoban și Enășescu. „Vocea Botoşanilor”, făcând o dare de seamă despre balul lui Hasnaş, îl califică drept fiasco și arătă că „între cavaleri se găseau numai aceşti doi domni”. Enăşescu, crezându-se insultat, îl întâlneşte pe Enacovici în camera Tribunalului şi, „fără nici cea mai mică vorbă, pe la spate, trage câteva palme d-lui Enacovici. Enacovici le comunică acest gest prietenilor săi, care hotărăsc că purtarea lui Enășescu „nu merită a i se cere o altă satisfacţie decât când se vor întâlni cu d. Enăşescu să-i ceară o socoteală conformă mişeliei ce a comis”. Ocazia se ivi îndată și Enășescu „plăti cu vârt şi îndesat cutezanţa sa” („Lupta”, nr. 188, 23 februarie 1887, p. 2).
Din camera avocaților și casa profesorului Velea, lucrurile luaseră drumul parchetului. Inculpații au fost asistați de avocații I. Niculeanu, A. Botez, Dimitrie Miclescu, Georgian și Codrescu, partea civilă – de avocații Em. Iorga și P. Zamfirescu din Iași. Procesul a fost lung, încheindu-se pe la miezul nopții. Pe 1 aprilie, Tribunalul îi condamna pe N. Foti, Nicolae Ciobanu, Mihail Munteanu și V. Andreiescu la câte 3 luni închisoare și 100 lei amendă fiecare, pe A. Enacovici – la o lună închisoare și 50 lei amendă, Costică Hentzescu, M. Ciulei și Ioan Buzdugan – câte 100 lei amendă și pe toți la despăgubire civilă de 1000 de lei.
Curtea de apel din Iași a schimbat sentința, condamnându-l pe N. Foti la 300 lei amendă, Enacovici – 100 lei, ceilalți – câte 50 de lei.
Ne putem doar imagina, dacă s-ar fi întâmplat, cum ar fi arătat Enacovici în închisoare: „înalt, subţire, cu barba neagră, lungă şi îngrijită, de care est foarte mândru, de vreme ce necontenit o peaptănă şi o netezeşte, cu figura ironică şi cu mersul legănat, (…) modelul omului mulţumit de sine şi pe care micele inconveniente ale vieţei nu-l ating” (Portrete parlamentare. A. Enacovici, în: „Lupta”, nr. 899, 4 august 1889, p. 1).
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”