Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche, cunoscută și sub numele de „Templul Ursitelor”, este un complex monahal săpat direct în stâncă, situat în județul Brașov. Lăcașul a fost folosit de călugării ortodocși în secolul al XVIII-lea, în timpul persecuțiilor religioase din Transilvania. Monumentul poate fi încă vizitat, fiind considerat un loc cu o puternocă încărcătură spirituală. De-a lungul timpului, originea sa a dat naștere mai multor teorii și controverse.
Ansamblul este amplasat pe Dealul Pleșu, la marginea satului Șinca Veche, într-o zonă liniștită de la poalele Munților Făgăraș. Complexul este format din încăperi săpate în gresie nisipoasă, o rocă moale care a permis modelarea spațiului, dar care în timp s-a degradat din cauza infiltrațiilor și a înghețului. Cercetările arheologice au confirmat existența a două biserici unite printr-un pronaos comun, fiecare având încăperi anexe. Deși nu se cunoaște data exactă a construirii, documentele arată clar că aici a funcționat o comunitate monahală activă.
Despre Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche
Povestea Mănăstirii rupestre de la Șinca Veche este strâns legată de contextul tensionant al secolelor XVII-XVIII, când românii ortodocși din Transilvania au fost supuși presiunilor de a accepta unirea cu Biserica Romei. În 1701 a fost semnat actul unirii religioase, iar autoritățile hasburgice au început o amplă acțiune de reorganizare confesională, care a dus la desfințarea sau distrugerea mai multor mănăstiri ortodoxe.
În zona Șinca existau, potrivit documentelor vechi, mai multeașezăminte monarhale. Printre acestea sunt menționate mănăstiri la Trestioara, Strâmba, Valea Lărguța și pe Dealul Crețu, unde se afla biserica săpată în stâncă. În 1761, generalul austriac Adolf Nikolaus von Buccow a primit ordinul de a distruge mănăstirile ortodoxe din Ardeal, consinderându-le focare de rezistență religioase. Peste 180 de mănăstiri au fost arese sau dărâmate. Complexul rupestru de la Șinca Veche nu a fost abandonat, cel mai posibil pentru că era greu accesibil sau deja părăsit.
Scrisori din secolul al XIX-lea arată că bisericile săpate în piatră erau cunoscute localnicilor, însă nu mai erau locuite. În 1851, trei monahi au cerut binecuvântare pentru a se stabili în chiliile din stâncă, însă autoritățile bisericești au constatat că locul era degradat și impropriu viețuirii. În 1930, istoricul Valeriu Literat a cercetat situl și a realizat prima schiță a ansamblului, descriind starea avansată de ruină și eroziunea accentuată a pereților.
În anii 1994 și 2005 au avut loc campanii arheologice care au curățat depunerile masive de nisip și aluviuni și au permis o mai bună înțelegere a structurii monumentului. S-a confirmat existența a două biserici distincte, unite printr-un pronaos peste care se ridica o turlă-clopotniță săpată în formă de horn vertical. Au fost descoperite fragmente ceramice care indică folosirea complexului până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea.
Cum arată în prezent Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche
Mănăstirea rupestră Șinca Veche este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Țara Făgărașului. Complexul este format din nouă încăperi, dintre care două au rol de altar. În prima biserică pot fi observate urmele prestolului și ale mesei de proscomidie, elemente specifice cultului ortodox. Între cele două spații există o deschidere în peretele despărțitor, iar din pronaos se face accesul către chiliile laterale.
Unul dintre cele mai impresionante elemente este cavitatea verticală în formă de spirală, înaltă de aproximativ 10 metri, care ajunge la suprafață și permite pătrunderea luminii naturale. Această formă a alimentat numeroase legende, unele vorbind despre energii speciale sau origini misterioase ale monumentului. Pe pereți există diverse inscripții, inclusiv un simbol care seamănă cu steaua lui David, însă acestea nu pot fi datate cu exactitate și nu oferă informații clare despre începuturile lăcașului.
În apropierea bisericiirupestre a fost înființată, în 2006, o nouă mănăstire, la inițiativa Fundației Ortodox-Culturale „Maica Sfântă-Bucuria Neașteptată”. Paraclisul „Sfântul Ierarh Nectarie” adăpostește o părticică din moaștele Sfântului Nectarie și un fragment din lemnul Sfintei Cruci. Din 2009, așezământul este locuit de o obște de maici care continuă tradiția monahală în zonă.
Accesul la Mănăstirea rupestră de la Șinca Veche este unul facil. Din DN 1, în dreptul localității Perșani, se urmează indicatoarele către Șinca Veche. De la intrarea în sat mai sunt aproximativ doi kilometri până la complex. Zona este bine semnalizată, iar monumentul poate fi vizitat pe tot parcursul anului, fiind o destinație potrivită atât pentru pelerini, cât și pentru turiștii interesați de istorie și patrimoniu.