Un eveniment de o covârșitoare importanță și cu consecințe extrem de grave pe termen lung, lovitura de stat din România din data de 6 decembrie 2024 a fost analizată în profunzime de mai mulți experți, mai ales din zona dreptului constituțional, prin consultarea, atunci când a fost cazul, și a inteligenței artificiale. Concluziile acestui studiu, pentru care am primit permisiunea să îmi asum semnătura, le public, zi de zi, în zece episoade.
De ce argumentul „și-a produs efectele” nu rezolvă problema
Ei spun, în esență, că actul nu mai poate fi atacat util pentru că și-a produs efectele: au avut loc alegeri, există un președinte, există acte ulterioare, există instituții deja instalate.
Dar aici explicația pentru argumentația juridică este foarte importantă: un act normativ nu devine automat curat și intangibil doar pentru că a produs efecte. Dacă ar fi așa, orice guvern ar putea emite un act nelegal, l-ar aplica rapid, iar apoi ar spune: „prea târziu, s-a consumat”. Asta ar distruge ideea însăși de control al legalității. Mai ales în materie electorală, un astfel de argument devine foarte periculos, pentru că ar însemna că exact actele cele mai grave și mai rapide ar deveni cele mai greu de controlat.
În cazul OUG 1/2025 acest argument cade și mai clar, pentru că ordonanța este prin definiție un act provizoriu, supus aprobării sau respingerii de către Parlament.
Rolul Parlamentului și marginalizarea lui
Aici intră o dimensiune esențială, pe care mulți nu o văd imediat. Parlamentul a fost practic exclus sau marginalizat nu doar după anulare, ci încă din perioada anterioară și pe tot lanțul decizional ulterior. Și foarte important: nu vorbim doar de un singur Parlament, ci de două Parlamente succesive: cel vechi, care a funcționat până în decembrie 2024; cel nou, instalat ulterior. Nici unul nu a făcut ce era normal să facă într-o situație cu impact constituțional atât de mare: nu a constituit o comisie serioasă de anchetă sau clarificare; nu a cerut explicații publice complete; nu a analizat sistematic rapoartele instituțiilor; nu a discutat pe fond dacă legea electorală a fost sau nu respectată; nu a ridicat serios tema unor conflicte juridice de natură constituțională între autorități. În alte cuvinte, într-un moment în care Parlamentul trebuia să fie inima controlului democratic, el a rămas aproape absent. Asta a permis ca spațiul să fie ocupat aproape exclusiv de executiv, de acte administrative, de ordonanțe și de interpretări instituționale, nu de dezbatere legislativă și control parlamentar.
Rolul Avocatului Poporului
Mai există o instituție care ar fi putut avea un rol important: Avocatul Poporului. Această instituție are puterea de a sesiza direct Curtea Constituțională împotriva ordonanțelor de urgență ale Guvernului. În cazul OUG 1/2025, întrebarea legitimă este: a fost sesizată Curtea sau nu? A fost analizată constituționalitatea ordonanței sau nu? De ce nu există claritate publică și instituțională pe această temă? Și aici apare aceeași imagine de blocaj sau pasivitate instituțională: instituția care putea ataca direct ordonanța nu apare clar ca folosind public și ferm acest instrument.
Sursa: https://www.bzi.ro/lovitura-de-stat-episodul-8-turul-doi-inapoi-5502742