Irina Loghin a demonstrat încă o dată că vârsta este doar un număr. La 86 de ani, artista a urcat pe scena Sălii Palatului în cadrul concertului aniversar al Mariei Dragomiroiu și a oferit publicului un moment de neuitat. Pe lângă cântecele îndrăgite, interpreta de muzică populară a făcut deliciul spectatorilor cu o serie de bancuri pline de autoironie, stârnind râsete și aplauze la scenă deschisă.
La 86 de ani, Irina Loghin dovedește că are nu doar voce, ci și un simț al umorului desăvârșit. Artista a făcut un adevărat show pe scena Sălii Palatului, în cadrul concertului aniversar al Mariei Dragomiroiu, unde i-a cucerit pe spectatori nu doar cu cântecele sale, ci și cu bancurile savuroase despre… cimitir! Ironia și autoironia au fost ingredientele unui moment memorabil, care a stârnit hohote de râs în sală.
„Câți dintre dvs. ați dori să mai întoarceți roata vieții? Toți, nu-i așa?”, a început Irina Loghin, spre amuzamentul publicului.
„Eram sigură. Eu una nu aș mai dori anii să îi mai întorc. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a adus până aici, că nu am mierlit-o până acum”, a spus artista, provocând valuri de râsete.
Irina Loghin a continuat cu o serie de glume despre vârstă și cimitire.
„Zice că erau două bătrâne în cimitir. Cazul meu… (râsete în sală) După ce au depus flori la răposații lor, nu se cunoșteau între ele, dar s-au așezat smiorcăind la capătul mormântului și una din ele o fixează pe cealaltă: «Auzi, tu câți ani ai?» «Eu am 80. Dar tu?» «Eu am 99 de ani». Și cealaltă îi zice: «Păi, și te mai duci acasă?»”, a spus Irina, în aplauzele publicului.
Încă un banc de senzație
Artista a mai povestit o întâmplare amuzantă despre un bărbat care a căzut într-o groapă deschisă la Cimitirul Bellu.
„Vă mai spun una. Zice că vine cineva din provincie să viziteze mormintele marilor artiști din București. Unde? La Cimitirul Bellu. A luat-o pe alee, așa. «Aici e Gică Petrescu- Dumnezeu să îl odihnească! Aici e Ioana Radu…» Se plictisesc și au început să arunce capul prin pomi, fără să își dea seama că pe aleea pe care mergeau era o groapă pregătită pentru un mort. Merge gură cască transpirat și cade direct în fundul gropii. A început să strige: «Ajutor! Ajutor!» Nu era nici țipenie de om în cimitir.