Pe scurt, se vrea un cetățean „sănătos tun” (de unde naiba mai vine și expresia asta?) ca să poată fi util și după moarte. După vreo moarte cerebrală, de pildă, eventual prematură.
Păi, dacă fumează, ciuciu plămâni transplantabili; dacă bea alcool regulat, nici ficatul nu prea va mai fi fiind ceea ce trebuie – pentru a fi „recoltat” întru transplantare. Etc.
De aici am putea conclude că toate campaniile publice susținute împotriva fumatului (cea mai vehementă) sau a alcoolului, sunt cel puțin în parte suspecte de a avea ca motivație interese ascunse sub plapuma sănătății generale.
Ușa Crăciunului
Sloganul publicitar general e, la unii (Kaufland): „Deschide ușa Crăciunului!” Ceea ce sună ambiguu: să-i deschizi tu ușa ta sau Crăciunul are și el o ușă?
În fine, pentru ce credeți că se face, printre altele, publicitate? De fapt, nu cred că a scăpat cineva (care se uită la televizor) de vizionarea clipului în care se face reclamă inclusiv la o „Masă de machiaj pentru copii – 249 lei”!
Mie unuia mi se pare lejer perversă „oferta”: cum adică „masă de machiaj pentru copii”? Ce, copiii se machiază? Ee, și eu acuma, nu-i așa: păi, fetițele și fetele de azi (dar, în paranteză fie spus, mai nou și băieții…) se mai și machiază, iar dacă încă nu o fac, măcar să se joace de-a machiatul! Vorba aia: copiii de azi, cumpărătorii de mâine. De farduri, de rimeluri, de rujuri etc., etc.!
P.S. Apropo de chestii lejer perverse: cine se machiază, ce să vezi, are nevoie și de… demachiant! Cercul comercial perfect.
Tabloidizarea presei serioase
Inclusiv a celei germane. Aflu de la „Nuhr im Ersten” (ARD, 13.11.25) că dintr-un sondaj a reieșit că 25% dintre nemți o regretă pe Angela Merkel. Magazinul (săptămânal)a plusat tabloidard: este „dureros regretată”. Iar acum, ce să vezi: dintre cei care o regretă, adică, nota bene, din cei 25%!, aproape 60% sunt de stânga și/sau verzi, adică taman cei care se consideră progresiști!!
SăptămânalulDer Spiegel (și el considerat pe vremuri „linksliberal”, adică liberal de stânga) merge pe aceeași linie precum(Steaua).
Concluzia lui Dieter Nuhr: „Încă există oameni care cred că doamna Merkel ar fi fost cancelară CDU. Nu, ea a fost cucul verde-stângist din CDU!”
Soluția împotriva AI
Cabaretista Sonja Pikart (în aceeași emisiune) a venit cu o idee cel puțin interesantă ce am putea face ca să fentăm Inteligența Artificială: „Trebuie să devenim incalculabili prin excentricitate”! Să fim, deci, cât mai suciți, cu toane, dacă vrem să fentăm algoritmii, de pildă.
Știați că…?
Ce-mi mai place, printre altele, la Dieter Nuhr e trecerea în revistă a ciudățeniilor din Germania și nu numai: păi, după ce a apărut știrea cum că „Uniunea Exorciștilor Catolici” („Verband der katholischen Exorzisten”) s-ar fi pronunțat anti-Halloween, Nuhr, în stilul său de om simplu și normal la cap care se miră, a conchis sec: „Nici n-am știut că există, dar există.”
Apoi, poftim, altă chestie care, ai fi zis, nu se poate, nu se există așa ceva: care credeți că a fost parola sistemului de supraveghere video de la Louvre (ăla jefuit spectaculos toamna asta)?
Folclor post-colonial
În fine, una dură de-a lui Dieter Nuhr:
„Când islamiștii omoară, asta încă trece printre stângiști drept folclor post-colonial.”
Banc actualizat
După alegeri, la sediul AUR vine unul şi întreabă portarul:
– Aş vrea să vorbesc cu domnul preşedinte al României, George Simion.
Portarul îi răspunde politicos:
– Domnule, domnu’ Simion nu e preşedinte…
Omul pleacă şi se reîntoarce după o oră la poarta AUR:
– Aş vrea să vorbesc cu domnul preşedinte al României, George Simion.
Portarul, uşor nervos, îi răspunde:
– Băi, nene, Simion nu e preşedintele României…
Pleacă omul şi după 10 minute vine iar și zice:
– Aş vrea să vorbesc cu domnul preşedinte al României, George Simion.
Portarul iritat de-a binelea, urlă la el:
– Băi, nene, ţi-am spus de o sută de ori că Simion nu e preşedintele României!!!
La care omul, cu gura până la urechi:
– Ştiu, frate, da’ nu mă pot sătura să aud asta!
(În varianta veche, bancul era cu Ponta. Dar nu-i exclus să aibă variante și mai vechi – cu Năstase, de pildă.)
Apropo de Ponta
Și alt banc, din vremea lui de premier, care azi, adică actualizat n-ar funcționa.
Cică se duce Victor Ponta la tuns.
Frizerița: – Cum mai merge economia, domnu’ prim-ministru?
– Bine, răspunde Ponta, deranjat de întrebare.
Din 2 în 2 minute frizerița îl întreabă:
– Cum mai merge economia?
– Bine, bine, dar de ce mă enervezi mereu cu întrebarea asta?
– Pentru că vi se ridică părul în cap și mi-e mai ușor să vă tund.
Mda, chiar dacă economia scârțâie binișor și azi, bancul nu merge neam cu Bolojan.
Apropo de frizerii
Prin vară, la țară fiind, am dat peste o pagină din ziarul regional(martie 2021, în plină pandemie). Și aflu din glosa lui Tom Hörner (Waschen, schneiden, leben/ Spălat, tăiat, trăit) că „redeschiderea frizeriilor nu a venit întâmplător”, căci „un sondaj Forsa a arătat că 99% dintre toți germanii, puși în fața alternativeisau, ar da prioritate programării la frizer”.
Apropo de ușa Crăciunului
De când a apărut spotul publicitar mai sus amintit, mie unuia mi s-a înșurubat în cap o parafrază extinsă:
– Deschide ușa, Crăciune! Sunt eu, Lăscărică!
Presence vs presents
„It’s not the presents, but your presence that matters most for Christmas.”
„Nu cadourile, ci prezența ta contează cel mai mult de Crăciun.”
Am uitat filmul, dar mi-a plăcut jocul de cuvinte din replica asta a unui Santa american.
Astea fiind spuse, nu-mi rămâne decât să vă doresc un Crăciun pe măsura așteptărilor!
Michael Astner este poet, traducător și publicist
Sursa: https://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/intre-conspiratii-si-cadouri–1822072.html