Într-un stat cum este România, cu o democrație precară, extrem de vulnerabilă, în care reguli, în altă parte imuabile, nu sunt aplicate, este cu adevărat șocant să vorbim despre ridicarea cu mascații a premierului Ilie Bolojan și aducerea sa cu forța în Parlament, acolo unde a fost convocat. Nu-i așa că, citind rândurile de mai sus, sunteți tentați să vă cruciți? Să vă întrebați cum ar fi posibil așa ceva? Voi încerca să explic de ce și care este mecanismul legal.
În urmă cu mai mulți ani, pe moment – nu-mi mai amintesc când anume – o comisie parlamentară de anchetă, cred că în ceea ce privește dosarul Roșia Montană, îi convoca de zor și cât se poate de motivat pe unii politicieni, precum și pe înalți funcționari publici, pentru a da explicații legate de jaful care era preconizat în ceea ce privește aurul românesc. Iar cei mai mulți dintre aceștia ignorau pur și simplu invitațiile și somațiile care le erau adresate de către Parlamentul României.
Legat de aceste incidente, prin care forumul legislativ al statului – prima putere în stat – apărea drept neputincios, a existat o adevărată dezbatere, cum din păcate nu mai vedem azi, despre puterea pe care ar trebui să o aibă și nu o are Parlamentul. La capătul acestei dezbateri a fost votată o lege clară și simplă, care obliga absolut toate persoanele chemate în Parlament, de la înalți demnitari până la oameni obișnuiți, să răspundă citațiilor, să se prezinte când sunt convocați și, sub prestare de jurământ, să facă depoziții, la fel cum se întâmplă în toate statele civilizate, cel mai concludent exemplu fiind Statele Unite.
În paranteză fie spus, în Congresul Statelor Unite este imposibil să nu te prezinți atunci când ești convocat, indiferent care este poziția ta în sistemul instituțiilor statului, iar dacă minți atunci când faci o depoziție sau refuzi să furnizezi anumite detalii care îți sunt solicitate, riști un proces penal, la capătul căruia să înfunzi pușcăria. Am închis paranteza.
În România a fost votată și promulgată o asemenea lege care, în mod straniu, de cele mai multe ori nu se aplică.
Numai așa se explică cum de a fost posibil ca premierul Ilie Bolojan, convocat fiind de conducerea Parlamentului României pentru a răspunde unor întrebări de maxim interes public, să tergiverseze un răspuns și apoi, nonșalant, să transmită forumului legislativ un comunicat verbal și nu scris, prin care să explice că nu are timp. Că are programate, în ziua consacrată audierii, întâlniri importante pe care nu le poate amâna. Și să înceapă să negocieze un alt termen, care nici astăzi nu este clar.
În România, acest afront adus celei mai importante puteri în stat pare normal și este privit de mulți cu îngăduință și chiar cu umor. În orice stat democratic, situația ar fi alta.
Dacă respectăm ad litteram conținutul și spiritul legii – o lege extrem de importantă, care impune răspunderea tuturor persoanelor, începând de la cetățenii obișnuiți până la cei mai înalți demnitari, față de obligația de a da răspunsuri la orice solicitare a celei mai importante puteri în stat –, atunci domnul Ilie Bolojan, fără niciun fel de glumă, poate fi, la ordinul conducerii Parlamentului, ridicat cu mascații, la nevoie încătușat, și adus în fața plenului Parlamentului pentru a răspunde unor întrebări care frământă întreaga societate.
Dacă vrem să ne batem joc de democrație și de legile care au fost votate în Parlament și promulgate de instituția prezidențială, tratăm cu lejeritate tergiversările iresponsabile și rușinoase ale lui Ilie Bolojan. Ce alegem?
Sursa: https://www.bzi.ro/ilie-bolojan-se-joaca-cu-focul-si-poate-fi-ars-5391660