Lumea sportului românesc este în doliu după decesul unuia dintre cei mai respectați și apreciați antrenori din istoria fotbalului național, Emeric Ienei. Cel care a condus echipa spre cel mai mare succes din istoria fotbalului românesc, câștigarea Cupei Campionilor Europeni în 1986, a murit miercuri, 5 noiembrie, la vârsta de 88 de ani, în locuința sa din Oradea. Conform apropiaților, decesul a survenit în urma unei comoții cerebrale.
Vestea a produs tristețe profundă în rândul foștilor jucători, al colegilor de generație și al suporterilor din întreaga țară. Emeric Ienei a fost mai mult decât un antrenor – a fost un simbol al eleganței, calmului și inteligenței tactice, un model de profesionalism și demnitate într-o epocă în care fotbalul românesc trăia momentele sale de glorie.
Ilie Bolojan, mesaj după moartea lui Emeric Ienei
Cariera sa de jucător a început tot la Oradea, orașul natal, însă consacrarea a venit în tricoul echipei Steaua București, pentru care a evoluat timp de peste un deceniu. După retragerea din activitate, Ienei s-a dedicat antrenoratului, unde a reușit să scrie istorie. Momentul definitoriu al carierei sale rămâne seara de 7 mai 1986, când Steaua București a învins formația spaniolă FC Barcelona la Sevilla, într-o finală care a intrat în legendă. Triumful Stelei, decis la penaltyuri, a făcut ca România să fie pentru prima și singura dată campioană europeană la nivel de club.
Pe lângă succesul din 1986, Emeric Ienei a obținut numeroase trofee interne cu Steaua, dar și performanțe notabile cu echipa națională. A fost selecționer al României în mai multe rânduri, iar sub conducerea sa tricolorii au participat la Campionatul European din 2000, performanță rară pentru fotbalul românesc. Cunoscut pentru stilul său echilibrat și rafinat, Ienei era respectat nu doar pentru rezultatele obținute, ci și pentru atitudinea sa calmă și respectuoasă față de jucători și adversari.