* șocul real al finanțării în sistemul public de sănătate din Iași se produce în oncologie, unde sistemul pare să funcționeze la limita capacității sale financiare * peste 9.500 de pacienți au fost tratați în 2025, iar costul mediu a depășit 38.000 de lei per pacient * dar aceste cifre pălesc în fața noii generații de terapii: tratamentele CAR-T ajung la aproape 1,5 milioane de lei pentru un singur pacient!
La Iași, sistemul de sănătate intră într-o nouă eră – una în care cifrele nu mai sunt doar statistici seci, ci devin dovezi ale unei transformări profunde, tensionate și, pe alocuri, alarmante. Datele pentru anul 2025 din cadrul programelor naționale de sănătate curative spun o poveste care nu mai poate fi ignorată: Iașul tratează mai mulți pacienți ca niciodată, dar plătește pentru asta un preț tot mai mare, uneori amețitor.
În centrul acestei schimbări se află explozia costurilor. Dacă în urmă cu doar câțiva ani intervențiile cardiovasculare clasice dominau sistemul, astăzi locul lor este luat de proceduri sofisticate, minim invazive, dar extrem de scumpe. Numărul pacienților tratați prin dilatare percutană a crescut constant, depășind pragul de 2.000 în 2025, în timp ce costul mediu per pacient urcă spre 3.400 de lei. Însă adevărata ruptură vine din zona intervențiilor de vârf: implanturile transcateter pentru stenoze aortice se apropie de 100.000 de lei per pacient, iar numărul acestora s-a dublat în doar câțiva ani.
Medicina salvează vieți, dar fiecare viață salvată vine cu o factură din ce în ce mai greu de susținut.
Șocul real se produce însă în oncologie, acolo unde sistemul pare să funcționeze la limita capacității sale financiare. Peste 9.500 de pacienți au fost tratați în 2025, iar costul mediu a depășit 38.000 de lei per pacient. Dar aceste cifre pălesc în fața noii generații de terapii: tratamentele CAR-T ajung la aproape 1,5 milioane de lei pentru un singur pacient. Este, fără exagerare, o revoluție medicală – dar și un cutremur bugetar. În paralel, radioterapia de înaltă precizie (IMRT) a cunoscut o creștere explozivă, numărul pacienților aproape dublându-se într-un singur an, iar costurile crescând pe măsură.
În umbra acestor programe majore, o altă transformare tăcută capătă proporții: medicina personalizată. Testările genetice, aproape inexistente l Iași acum câțiva ani, au explodat ca volum, acoperind tot mai multe tipuri de cancer. De la câteva zeci de cazuri, s-a ajuns la sute, iar costurile variază de la câteva sute la mii de lei per test. România încearcă să recupereze decalajul față de Vest, dar o face pe repede înainte, cu un sistem care pare nepregătit să absoarbă acest salt.
În același timp, programele cronice, aparent stabile, ascund propriile tensiuni. Diabetul, una dintre cele mai răspândite boli, arată o scădere a numărului de pacienți tratați la Iași, dar o creștere a tehnologiilor utilizate. Pompele de insulină inteligente și sistemele de monitorizare continuă devin tot mai prezente, înlocuind metodele clasice. Este un progres clar, dar și o mutare a costurilor către tehnologii sofisticate.
Dacă există însă un domeniu care redefinește complet ideea de „cost medical”, acesta este cel al bolilor rare. Aici, cifrele scapă oricărei logici tradiționale: tratamentele pentru boala Pompe sau mucoviscidoză, de exemplu, ajung la sute de mii sau chiar peste un milion de lei per pacient, anual. În unele cazuri, costul tratamentului pentru un singur bolnav echivalează cu bugetul necesar pentru tratarea a sute de pacienți în alte programe. Este o dilemă etică și economică pe care sistemul nu o mai poate evita: cât valorează o viață atunci când resursele sunt limitate?
Nici programele tradiționale nu sunt complet ferite de presiune. Dializa, unul dintre pilonii sistemului, tratează peste 1.000 de pacienți anual, cu un cost mediu de peste 55.000 de lei per pacient. Transplantul, deși salvează vieți, vine cu costuri postoperatorii în creștere constantă, pe măsură ce pacienții supraviețuiesc mai mult și necesită tratamente pe termen lung.
În mod paradoxal, una dintre cele mai spectaculoase creșteri nu vine din zona tehnologiilor de vârf, ci din sănătatea mintală. Numărul persoanelor cu tulburări din spectrul autist care beneficiază de servicii a explodat de la câteva cazuri la sute în doar doi ani. Este un semn clar că nevoia a existat mereu, dar abia acum începe să fie recunoscută și finanțată.
Toate aceste evoluții converg spre o concluzie inevitabilă: sistemul de sănătate autohton nu mai este unul subfinanțat în sens clasic, ci unul prins într-o cursă între progres și sustenabilitate. Pe de o parte, medicina modernă oferă soluții spectaculoase, salvând vieți care altădată erau condamnate. Pe de altă parte, fiecare progres vine cu un cost care crește exponențial.
Daniel BACIU