Decizia permite companiilor multinaționale să deducă sume mult mai mari pentru servicii de consultanță, management sau alte servicii similare prestate de firmele lor mamă din afara României.
Ordonanța a fost adoptată fără dezbatere publică, rapid și discret. Practic, fără ca românii să știe sau să fie consultați. Propunerea a fost făcută de Alexandru Nazare, ministrul Finanțelor, și de Luca Niculescu, diplomat român și secretar de stat în Ministerul Finanțelor.
Până la această modificare, legislația fiscală impunea o limită clară: cheltuielile pentru drepturi de proprietate intelectuală, management sau consultanță, plătite către firme din același grup, dar din străinătate, puteau fi deduse doar în limita a 1% din totalul cheltuielilor. Cu alte cuvinte, statul român încerca să limiteze mutarea banilor în afara țării. Această limită era considerată o barieră care păstra o parte din profiturile făcute în România în economia românească. Prin abrogarea articolului 25.1, acest plafon dispare. Barajul a fost rupt.
În consecință, companiile multinaționale pot deduce acum sume mult mai mari de 10%, 20% sau chiar mai mult pentru serviciile facturate de firmele lor mamă din afara țării. În termeni simpli, banii câștigați în România pot fi mutați mai ușor către firmele din străinătate. Practic, o parte importantă din profitul realizat în România poate fi transferată către companiile din același grup aflate în alte țări, iar profitul declarat aici scade. Dacă profitul scade, scade și impozitul plătit în România.
Mecanismul este unul cunoscut în mediul fiscal: firmele mamă din străinătate facturează servicii de management, consultanță sau utilizarea unor mărci și tehnologii. Aceste facturi sunt plătite de compania din România, iar astfel banii pleacă în afara țării, iar profitul impozitat aici devine mai mic.
Guvernul a redus și taxa pe cifra de afaceri a companiilor mari
Aceasta nu este prima decizie fiscală de acest tip adoptată de actualul executiv. În luna decembrie, Guvernul a redus taxa pe cifra de afaceri a companiilor mari de la 1% la 0,5%, măsură care a fost interpretată ca un avantaj acordat marilor companii.
Guvernul a justificat abrogarea articolului prin necesitatea alinierii legislației românești la Convenția-cadru a OCDE privind impozitarea. Potrivit documentelor oficiale, articolul 25.1 ar fi putut genera situații de dublă impozitare și ar fi fost considerat incompatibil cu principiul nediscriminării fiscale prevăzut în convențiile internaționale.
Executivul susține că decizia a fost luată în contextul în care România se află într-o etapă decisivă a procesului de aderare la OCDE, țara obținând până acum 19 din cele 25 de avize formale necesare. Autoritățile au transmis că vor reveni cu o nouă prevedere legislativă, agreată prin dialog între instituțiile guvernamentale și OCDE, care să reglementeze aceste aspecte fiscale.
Potrivit documentului oficial prezentat după ședința de Guvern, justificarea este următoarea:
„A fost aprobată o modificare la Codul fiscal, care vizează punerea în acord a dispozițiilor interne naționale cu Convenția cadru OCDE privind impozitarea. Este vorba de abrogarea unui articol, la solicitarea OCDE, în contextul în care prevederile acestuia erau în contradicție cu angajamentele asumate de România, în perspectiva obținerii statutului de membru OCDE.
Aspectele considerate problematice prin acest articol vizau:– generarea unor posibile situații de dublă impozitare și accesul la procedurile de soluționare pe cale amiabilă a diferendelor fiscale– reflectarea corespunzătoare a dispozițiilor Convenției cadru OCDE în materie fiscală, referitoare la nediscriminarea companiilor în ceea ce privește deductibilitatea.
Guvernul va reveni cu o prevedere legislativă în acest sens, agreată prin dialog între instituțiile guvernamentale și OCDE.
Decizia a fost luată în contextul în care România se află într-o etapă decisivă a procesului de aderare la OCDE, fiind obținute 19 din cele 25 de avize formale”.