U are 2,5 milioane de euro de la Primărie și CJ, un milion de euro de la Superbet, a vândut abonamente de 800.000 de euro, mai primește 1,5 milioane de euro drepturi TV și alte 8 companii clujene finanțează această echipă. În total, 8 milioane de euro, rețeta pentru locul 3.
CFR Cluj e finanțată de Ioan Varga și de câțiva acționari minoritari. Au drepturi TV, abonamente, sponsorizări, dar se finanțează în principal din vânzări de jucători. Momentan au niște datorii și au ipotecat niște drepturi de transfer pentru 1,5 milioane de euro. Dacă vând doi jucători cu 6-7 milioane de euro și intră în cupele europene, își salvează și sezonul următor.
Clujul are un PIB de 75 miliarde lei (30.000 euro/locuitor), Iașul are doar 46 miliarde lei. La nivel de județ. Dar Iașul în sine e un oraș bogat în România. Suficient de bogat să aibă o echipă în TOP 6 România. Un argument: Cluj are două echipe din economia locală, Iașul ar trebui să aibă una singură cu cele 46 miliarde de lei.
a mai spus: Top 25 profit net în 2024, la Iași, însumează 200 milioane de euro, după plata tuturor taxelor. În 2025, informațiile preliminare arată că profiturile nete ale firmelor din TOP 25 vor fi un pic mai mari decât în 2024. Deci oscilațiile sunt pozitive.
Verificările arată că firmele din TOP 25 au variații mici de la un an la altul, au evoluții constante și nu sunt genul de afaceri bazate pe lovituri norocoase. Deci au o evoluție financiară predictibilă. Asta înseamnă că 200 milioane de euro în 2024 ar putea însemna cam la fel sau mai mult în următorii 10 ani. Nu pot fi mari suprize, cataclisme.
Or din 200 milioane de euro e suficient să rupi la fotbal 4 milioane de euro în primul an. 2% din profiturile nete. Să faci un SA fără Primărie, fără politicieni, fără atârnători și ratați de profesie. Iașul n-are o experiență burgheză. Comportamentul oamenilor de afaceri este ca al marilor moșieri din Evul Mediu târziu. Dezvoltarea e în interiorul firmei, familiile sunt autonome și conectate în special la medii exterioare orașului. Unii sunt atașați de Mitropolie, alții de Bucureșți, alții de parteneri străini, aproape niciunul nu are identitate locală.
Niciun milionar din Iași nu pare interesat de acest oraș. Nu comunică, nu dezbate, nu intervine. Rarele evenimente ale Camerei de Comerț seamănă cu un salon de geriatrie.
Niciunuia nu-i pasă de un viitor comun. Conturile sunt singura garanție, singurul interes. Șezătorile festiviste sunt chermeze cu orgolii mărunte, fără nicio semnificație. Istoria e una orientală, în afara civilizației apusene, cu mult complex provincial și fără o tradiție comunitară, de clasă burgheză. Iașul puternic nu există în capul milionarilor noștri. Ei nu consideră orașul reprezentativ pentru ei înșiși, la fel ca acum 200 de ani, când boierii stăteau închiși în palate și se simțeau, la propriu, parizieni sau vienezi, acolo unde își petreceau majoritatea timpului.
Iașul economic în 2026 își permite o echipă de fotbal de Conference League. Suntem în cu totul altă situație decât în 2000 sau 2010. Dar n-avem creier. N-avem mentalitate. Fotbalul e doar un indicator al coeziunii noastre sociale, al pretențiilor noastre față cu lumea civilizată. Noi stăm după Mihai Chirica, om fără partid, fără aderență, fără doctrină, fără rezultate și totuși de neînlocuit sub această pătură obedientă de oameni de afaceri, bună de șters pe jos.
Fotbalul ar fi semnalul de emancipare a mediului nostru de afaceri. Răzvan Lucescu spunea ceva simplu și real acum două săptămâni: Salonicul are oameni săraci, necăjiți, fotbalul e extraordinar de important. Orașul se racordează la această emoție, săptămâna e mai bună când echipa câștigă, chiar și eșecurile îi fac să se ambiționeze. Pentru Salonic, fotbalul e combustibil, un element al vieții.
Fotbalul de mare audiență nu e doar sport. E pulsație, e liant social, e motor economic. E imagine, e demonstrație de putere. Copiii își modifică programul după echipa lor, adulții trec peste zile grele și numără orele până la meci. Nu e distracție, e echilibru, un suport mental și o recompensă. Asta ajută pe toată lumea, și pe bogați, și pe bătrâni și pe tinerii care se plictisesc îngrozitor în casă. Îi ajută și pe cei care a doua zi se duc la muncă.
Un plan de fotbal e la îndemână. 12 milioane de euro în următorii 3 ani ar asigura intrarea în TOP 6 din Liga 1. Pentru că se poate construi lejer un buget de 8 milioane de euro/an cu toate sponsorizările, drepturile TV și vânzările de bilete. Din al patrulea an, acea echipă va începe să aducă bani. Condusă inteligent de TOP 25, fără Chirica, fără lipitori din partide, această echipa poate juca an de an în Conference League. E un nivel perfect pentru un oraș ca Iașul. E accesul nostru internațional spre vizibilitate.
Se pot vinde 2-3 jucători după fiecare participare. Priviți Dinamo cum și-a revenit financiar. Nu are mai mulți bani, e doar redusă concurența. Fotbalul e o ecuație exactă: câți bani bagi, cam pe-acolo ți-e locul. Clasamentul Ligii 1 e un top foarte precis al bugetelor puse în joc. Între bani și performanță e o similitudine perfectă.
Noi nu gândim. Suntem întinși cu narghilele de opiu în gură și Chirica îngână niște imnuri cu voce gâjâită. Suntem în afara lumii civilizate. De-aici până la Moscova nu mai e nimic de văzut. Tot ce mai era s-a terminat între București-Cluj-și tot așa în cealaltă direcție.
În Conference League, în 2026, au fost orașe ca Celje (Slovenia – 40.000 de locuitori), Olomouc (Cehia – 100.000), Rijeka, Jagellonia, Noah, KuPS, Shkendija, Zrijnski, Lincoln, Breidablik, Hacken, tot felul de orașe mai mici ca Iașul, cu economii mai slabe și care au denumiri imposibil de pronunțat.
De 35 de ani, Iașul e în medievalism revizionist. Noi îi avem pe Teofan, Chirica și mausoleul unui domnitor care nici măcar nu apare în cărțile de istorie.