Autor al celei mai mari performanţe din fotbalul românesc, Emeric Alexandru Ienei (Imre Sándor Jenei), s-a născut la 22 martie 1937, în localitatea Agrişu Mic, judeţul Arad. A absolvit cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Bucureşti,
Ca jucător (mijlocaş defensiv) a evoluat la: Flamura Roşie Arad (1955-1956), Steaua Bucureşti (1957-1969), Kayserispor (Turcia, 1969-1971). Are 254 de meciuri şi şapte goluri marcate pentru Steaua Bucureşti. Site-ul www.csasteaua.ro menţionează că în perioada în care a jucat la Steaua Bucureşti, Emeric Ienei a cucerit trei titluri de campion al României (1959-60, 1960-61, 1967-68) şi patru Cupe ale României (1962, 1966, 1967, 1969).
A participat cu echipa naţională la Jocurile Olimpice de Vară din 1964, din Japonia, unde România s-a clasat pe locul al cincilea. Are şase selecţii pentru România, potrivitwww.frf.ro, însă nu a marcat niciodată pentru echipa naţională.
În cele 49 de partide ca selecţioner, România a obţinut 22 de victorii, 13 egaluri şi 14 înfrângeri, golaveraj 77-56. A condus România la două turnee finale, Cupa Mondială din 1990 şi EURO 2000. A izbutit să califice în 1989 prima reprezentativă de fotbal, după două decenii, la o Cupă Mondială şi chiar să o aducă la un pas de sferturile de finală, fiind eliminată în optimi de Irlanda, după executarea loviturilor de la 11 metri.