Insula Kharg este un afloriment de corali cu o suprafaţă de aproximativ o treime din cea a Manhattanului, situată la doar 25 de kilometri de coasta Iranului, în Golful Persic. Aproape în fiecare zi, milioane de barili de ţiţei ţâşnesc din principalele câmpuri petrolifere ale Iranului – inclusiv Ahvaz, Marun şi Gachsaran – prin conducte care duc către insula căreia iranienii îi spun „Insula Interzisă” din cauza controalelor militare stricte.
Digurile sale lungi, care se întind în ape suficient de adânci pentru a găzdui superpetroliere, fac din insulă un loc crucial pentru distribuţia petrolului. Aceasta procesează 90% din exporturile de ţiţei ale Iranului. Insula a fost mult timp esenţială pentru economia Iranului. Un document al CIA din 1984 afirma că instalaţiile sunt „cele mai vitale din sistemul petrolier al Iranului, iar funcţionarea lor continuă este esenţială pentru bunăstarea economică a Iranului”. Liderul opoziţiei israeliene, Yair Lapid, a declarat recent că distrugerea terminalului ar „paraliza economia Iranului şi ar răsturna regimul”.
Iranul furnizează aproximativ 4,5% din petrolul mondial, pompând zilnic 3,3 milioane de barili de ţiţei şi 1,3 milioane de barili de condensat şi alte lichide, potrivit Reuters. Insula a încărcat petroliere „fără încetare de la izbucnirea războiului”, potrivit TankerTrackers.com, care utilizează imagini din satelit, fotografii de pe ţărm şi date pentru a urmări transporturile de ţiţei.
În săptămânile care au precedat atacurile SUA-Israel asupra Iranului, exporturile din Kharg au crescut până la niveluri aproape record, a declarat banca de investiţii americană JP Morgan într-o notă citată de Reuters. Capacitatea de stocare de pe Kharg este estimată la aproximativ 30 de milioane de barili şi, potrivit firmei de analiză a comerţului global Kpler, aproximativ 18 milioane de barili de ţiţei sunt stocaţi acolo în prezent, potrivit Reuters.
Ce s-a întâmplat cu Kharg?
Trump a anunţat vineri că armata SUA a efectuat ceea ce el a numit „unul dintre cele mai puternice raiduri aeriene din istoria Orientului Mijlociu”, distrugând complet infrastructura militară de pe Insula Kharg. Un videoclip postat pe Truth Social de Trump şi geolocalizat de CNN a arătat atacurile americane asupra instalaţiilor aeroportuare şi pistei de pe Kharg.
Un oficial militar american a declarat pentru CNN că atacurile au fost „la scară largă”, dar au evitat să lovească infrastructura petrolieră a insulei. Ţintele au inclus depozite de mine navale, buncăre de depozitare a rachetelor şi alte infrastructuri militare, a adăugat oficialul.
Iranul a declarat că au fost raportate peste 15 explozii pe insulă, dar că nicio infrastructură petrolieră nu a fost avariată, potrivit agenţiei de ştiri Fars, afiliată statului. Trump a ameninţat însă că va ataca resursele petroliere ale insulei dacă Iranul continuă să blocheze navele în Strâmtoarea Hormuz.
Ce impact ar avea atacurile asupra războiului şi asupra preţurilor globale la petrol?
Iranul a declarat că orice atac asupra infrastructurii sale petroliere şi energetice va duce la atacuri de represalii asupra instalaţiilor din regiune deţinute de companii petroliere afiliate SUA, au raportat mass-media de stat iraniene, citând comandamentul militar de la Teheran. Atacurile SUA au ridicat miza în război, a declarat pentru CNN un oficial al armatei în rezervă.
„S-a trecut pur şi simplu de la «eliminarea armatei, eliminarea regimului» şi acum încercăm să eliminăm, potenţial, forţa vitală economică a acestei ţări”, a spus fostul general de brigadă al armatei SUA, Mark Kimmitt.
Kimmitt crede că SUA ţine insula „ostatică” pentru a se asigura că Iranul permite trecerea navelor prin Strâmtoarea Ormuz, a cărei închidere a determinat deja o creştere vertiginoasă a preţurilor petrolului brut.
Dacă acea infrastructură petrolieră este vizată, a spus Kimmitt, „este clar că Iranul va ataca restul infrastructurii din Orientul Mijlociu”.
„Şi în acel moment, preţurile petrolului vor scăpa pur şi simplu de sub control”, a adăugat el.
Dacă instalaţiile petroliere din Kharg ar fi atacate, Iranului i-ar putea lua luni, dacă nu chiar mai mult de un an, să le reconstruiască, a declarat pentru CNN Muyu Xu, analist senior în domeniul petrolului brut la Kpler, adăugând că, în calitate de principal cumpărător de petrol iranian, China ar fi probabil cea mai afectată.
„Ei (Iranul) se confruntă în continuare cu sancţiuni occidentale, nu pot obţine cu adevărat fonduri suficiente, precum şi tehnologie şi expertiză, aşa că le-ar fi dificil să reconstruiască”, a adăugat Xu.
Ce s-ar putea întâmpla în continuare?
Iranul ar putea escalada şi mai mult situaţia, punând în aplicare ameninţarea de a lovi infrastructura petrolieră din regiune, au spus analiştii. A lovit deja rezervoarele de stocare a petrolului din Oman şi Bahrain, aliaţi ai SUA, şi a vizat petroliere şi nave de marfă în Golful Persic.
Garda Revoluţionară Islamică a ameninţat, de asemenea, că va „da foc” infrastructurii de petrol şi gaze din regiune dacă siturile energetice iraniene vor fi atacate.
Atacurile asupra insulei Kharg au avut loc în momentul în care SUA au anunţat că vor trimite în Orientul Mijlociu o unitate maritimă de intervenţie rapidă formată din aproximativ 2.500 de puşcaşi marini şi marinari. Fostul general de brigadă al Armatei SUA, Kimmitt, nu exclude posibilitatea ca acea forţă să ocupe insula Kharg.
Nu este încă clar pentru ce va fi utilizată sau unde anume va fi desfăşurată. Dar aceste unităţi au fost utilizate în mod tradiţional pentru misiuni precum evacuări la scară largă şi operaţiuni amfibii care necesită deplasări de la navă la ţărm, inclusiv raiduri şi asalturi.
Experţii au susţinut, de asemenea, că încercarea de a captura sau de a ataca Insula Kharg ar necesita un număr semnificativ de trupe terestre – ceva ce administraţia Trump a ezitat până acum să solicite.