Ministerul Educației și Cercetării a publicat, al sfârșitul lunii ianuarie 2026, raportul național de analiză a riscurilor de segregare școlară pentru perioada 2024-2025, procesul implicând colectarea de date pentru fiecare elev din România la nivelul fiecărei unități de învățământ, sub coordonarea unei echipe a organismului central, cu asistența tehnică a UNICEF și în colaborare cu Comisia Europeană.
Datele colectate au fost încărcate de către unitățile de învățământ din țară în SIIIR (Sistemul Informatic Integrat al Învăţământului din România), urmărindu-se în principal identificare situațiilor de segregare școlară la nivel de clădiri (în acele structuri școlare unde cursurile se derulează în minim două clădiri), la nivel de clase (unde există minim un nivel educațional cu minim două clase) și la nivelul ultimelor două bănci (acolo unde sunt minim 25 de elevi în clasă, aranjarea băncilor este tradițională, pe rânduri și nu există o rotire periodică a elevilor în bănci).
Potrivit raportului, analiza presupus o coordonare logistică complexă, urmărind distribuția în spațiul școlar a elevilor vulnerabili definiți de criterii de apartenență etnică, dizabilități/CES, statut socioeconomic al familiei, performanță școlară, mediu de rezidență, cuprinși în învățământul ante-preșcolar până la învățământul secundar superior.
De menționat că rata de răspuns a unităților de învățământ preuniversitar în procesul de colectare a datelor a fost de peste 80%, în parte cu date incomplete sau parțial completate.
Ca urmare a primului exercițiu de raportare, cele mai frecvente cazuri de segregare școlară identificate au fost clasificate astfel:
1) nivelul educațional al părinților elevilor
2) elevi beneficiari de bursă socială
3) elevi proveniți din familii monoparentale
4) elevi romi
5) elevi cu dizabilități
6) elevi proveniți din mediul rural
În aceste situații, poate exista și fenomenul de segregare școlară concomitent în funcție de mai multe criterii (segregare școlară intersecțională) ceea ce poate amplifica riscurile de excluziune educațională.
CITEȘTE ȘI:Sport gratuit pentru timișorenii cu vârsta de peste 60 de ani, la cantina Politehnicii
La polul opus, segregarea apare mai puțin pronunțată în cazul elevilor instituționalizați sau aflați în plasament familial, al celor aflați în grija bunicilor sau altor rude, al celor care au frecventat grădinița sau care repetă clasa.
Criteriile socio-economice sunt cele mai frecvente surse de segregare.
Cel puțin opt din zece structuri școlare analizate (86,5%) prezintă risc de segregare pe clase în funcție de nivelul de educație al părinților; mai mult de jumătate dintre structurile școlare analizate (56,5%) prezintă risc de segregare pe clase pentru elevii beneficiari de bursă socială sau prezintă risc de segregare pe clase pentru elevii proveniți din familii monoparentale (55,7%).
Segregarea pe criteriul etnic, delimitând focalizarea asupra situației elevilor romi, rămâne una dintre cele mai vizibile probleme.
Aproximativ una din patru școli cu elevi romi prezintă risc de segregare pe clădiri, iar patru din zece structuri școlare prezintă risc de segregare pe clase.
Elevii cu dizabilități sunt, de asemenea, expuși fenomenului de segregare școlară: 23,2% dintre școlile analizate au semnale de alertă de segregare pe clase, iar situația este mai gravă în județe cu populație școlară numeroasă, precum București, Cluj sau Iași.
Totuși, în cazul elevilor cu CES există o rezervă în privința interpretării datelor, având în vedere organizarea clasei din considerente funcționale și de sprijin educațional.
În special în cazul elevilor cu dizabilități care sunt însoțiți de un adult de sprijin (asistent personal, cadru de sprijin sau părinte), plasarea acestora în ultimele bănci poate fi determinată de necesitatea de a asigura buna desfășurare a activităților didactice și vizibilitatea celorlalți elevi, fără a avea ca scop izolarea sau separarea elevului, se menționează în raport.