‘România este al doilea producător de țiței din Europa, are una dintre cele mai dezvoltate infrastructuri petroliere din Europa Centrală și de Est, având rafinării, acces direct la importuri maritime prin Marea Neagră și un sistem logistic de conducte care conectează porturile cu rafinăriile și depozitele interne. În mod normal, o astfel de structură ar trebui să stabilizeze prețurile carburanților și să atenueze fluctuațiile pieței internaționale. În cadrul studiului realizat de Asociația Energia Inteligentă – Analiza fluxurilor petroliere, a costurilor și prețului la pompă în România – se desprinde din analiza fluxurilor de aprovizionare și a evoluției costurilor petrolului din ultimele 90 de zile, că prețul motorinei la pompă din România este peste nivelul prețului corect de piață. Diferența nu este dramatică – aproximativ 10 bani pe litru – dar într-o economie care consumă milioane de tone de carburant anual, chiar și această marjă aparent mică devine relevantă’, susține specialistul.
Potrivit acestuia, aprovizionarea cu țiței și produse petroliere din România este structurată pe trei niveluri principale: fluxul curent de aprovizionare (producție internă și importuri); stocurile comerciale ale companiilor; stocurile strategice obligatorii ale statului.
‘Acest model este identic cu cel utilizat în majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene și este conceput pentru a asigura securitatea energetică. Rafinăriile din România procesează materia primă din producția internă și din importuri maritime sau regionale. Contractele de aprovizionare sunt în general organizate pe cicluri logistice de 30-90 de zile. În paralel, rafinăriile mențin stocuri operaționale de țiței echivalente cu aproximativ 20-45 de zile de funcționare, nivel standard în industria europeană de rafinare. În cazul produselor petroliere, lanțul logistic este mai rapid, importurile regionale de motorină pot ajunge în 7-21 de zile, iar transporturile maritime din Orientul Mijlociu sau Asia în 20-45 de zile’, afirmă Chisăliță.
Președintele AEI menționează că România importă o mare parte din țițeiul pe care îl procesează. Consumul anual de țiței al României este de aproximativ 10 milioane de tone. Producția internă acoperă doar 2,9 milioane de tone, ceea ce înseamnă că aproximativ 70% din necesar provine din importuri. Principalele surse sunt: Kazahstan, Azerbaidjan, Irak. Motorina este principalul carburant al economiei românești. Consumul anual este de aproximativ 6,6 milioane de tone, o parte importantă fiind acoperită din importuri directe sau din țiței importat și rafinat local.
De asemenea, în analiză se precizează că România dispune în prezent de trei rafinării majore: Petromidia (Rompetrol) – aproximativ 4,8 milioane tone/an; Petrobrazi (OMV Petrom) – aproximativ 4,5 milioane tone/an; Petrotel (Lukoil) – aproximativ 2,7 milioane tone/an. Capacitatea totală de rafinare este de aproximativ 12 milioane de tone anual, suficientă pentru a acoperi mare parte din consumul intern și pentru exporturi regionale. Transportul țițeiului și al produselor petroliere este realizat prin rețeaua operată de Conpet , care are aproximativ 3800 km de conducte.
‘Piața funcționează cu mai multe niveluri de stocuri. Stocurile comerciale de produse petroliere acoperă în mod normal aproximativ 20-45 de zile de consum. În paralel, România menține stocuri strategice obligatorii conform legislației UE, care trebuie să acopere cel puțin 90 de zile de importuri nete sau 61 de zile de consum intern. În practică, nivelul este de aproximativ 90 de zile de consum. Prin urmare, sistemul petrolier românesc ar putea acoperi teoretic 110-130 de zile de consum în cazul unei crize majore. Capacitatea totală estimată de stocare pentru țiței și produse petroliere în România este aproximativ 3,3 milioane de tone (aproape jumătate din consumul României pe un an întreg)’, subliniază expertul.
Conform analistului, simularea fluxurilor de aprovizionare pentru perioada decembrie 2025 – februarie 2026 indică o piață stabilă. Stocul comercial de motorină este estimat la aproximativ 450.000 tone, echivalentul a aproximativ 25-27 de zile de consum în sezonul de iarnă. În fiecare lună, intrările de motorină – producția internă și importurile – sunt aproape egale cu ieșirile reprezentate de consumul intern și exporturi, ceea ce menține stocurile constante. În paralel, rafinăriile procesează lunar aproximativ 900.000-950.000 tone de țiței, menținând un stoc de aproximativ 900.000 tone, echivalentul a aproximativ 30 de zile de funcționare.
El afirmă că petrolul s-a scumpit în ultimele luni, dar nu suficient cât să explice prețul de astăzi de la pompă pentru motorină.
‘Conform calculelor AEI, prețul mediu al motorinei la pompă ar fi trebuit să crească de la 7,64 lei/l în decembrie 2025 la un maxim de aproximativ 8,35 lei/l în prima săptămână din martie 2026. Pe baza fluxurilor logistice și a costurilor materiei prime achiziționate, analiza indică faptul că prețul corect al motorinei nu ar trebui să depășească aproximativ 8,35 lei/l, iar cel al benzinei aproximativ 8,18 lei/l. Cu toate acestea, conform datelor publicate de platforma PecoOnline, în data de 5 martie 2026, prețul mediu al motorinei în România era de 8,45 lei/l . Diferența este de aproximativ 10 bani pe litru peste nivelul estimat al costurilor’, susține Dumitru Chisăliță.
Potrivit acestuia, la un consum anual de aproximativ 6,6 milioane de tone de motorină, o diferență de doar 10 bani pe litru poate însemna sute de milioane de lei anual. Această sumă este plătită indirectă de transportatori, agricultori, industrie și, în final, de consumatori. Într-o economie în care transportul rutier rămâne principalul mod de circulație a mărfurilor, motorina este un cost sistemic.
‘Din cei 10 bani, estimăm că 3,5 bani merg la bugetul de stat și 6,5 bani merg la companii. Dar de la începutul anului până în prezent statul din creșterea prețului la produsele petroliere, prin TVA câștigă suplimentar 8 bani la fiecare litru vândut. Într-o piață funcțională, variațiile de preț sunt normale. Dar atunci când acestea depășesc costurile justificate de materie primă și logistică, apar întrebări legitime despre structura și mărimea marjelor comerciale. În acest context, ar fi util ca Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor și Consiliul Concurenței să analizeze evoluția marjelor din sectorul distribuției de carburanți și modul în care acestea s-au modificat în ultimele zile. Mai multă transparență privind structura prețului la pompă ar contribui la consolidarea încrederii publice într-o piață esențială pentru economie. Pentru că, într-o economie dependentă de transport rutier, prețul motorinei nu este doar o problemă energetică – ci una care afectează întreaga economie’, a mai scris Dumitru Chisăliță.