Potrivit relatărilor hagiografice, Chir ar fi fost medic în zona Alexandriei, iar Ioan este prezentat ca ostaș (sau om cu pregătire militară) care i s-ar fi alăturat. În perioada persecuțiilor din vremea împăratului Dioclețian, cei doi sunt menționați ca martiri, fiind condamnați pentru credința lor. În sinaxare apar și episoade în care îi întăresc pe alții în fața presiunilor și torturilor, motiv pentru care sunt cinstiți nu doar ca tămăduitori, ci și ca mucenici.
Formula „fără de arginți” nu e doar un detaliu de limbaj, ci un reper care a rămas în memoria populară: vindecarea, în cazul lor, este legată de ideea de milă și de ajutor oferit fără condiții. De aceea, în multe comunități ortodoxe, numele lor apar frecvent în rugăciuni pentru sănătate, în acatiste și pomeniri, mai ales când oamenii caută sprijin în perioade de boală sau recuperare.
În Iași, interesul pentru această zi apare firesc într-un oraș cu spitale mari și cu o comunitate medicală extinsă. Chir și Ioan sunt prăznuiți ca sfinți tămăduitori.
Dincolo de dimensiunea religioasă, 31 ianuarie funcționează și ca un moment de reamintire a unui principiu pe care mulți îl consideră actual: sprijinul acordat celui vulnerabil nu ar trebui condiționat de bani sau influență. Într-o zi în care atenția publică se îndreaptă spre numele lor, Chir și Ioan rămân, pentru credincioși, o referință legată de vindecare, solidaritate și demnitate în fața suferinței.Tania DAMIAN