Infecțiile cu transmitere sexuală nu au dispărut, chiar dacă despre ele se vorbește puțin și, de multe ori, doar în șoaptă. La Iași, ultimele date oficiale publice complete arată că, într-un singur an, au fostinvestigate 103 cazuri de infecții cu transmitere sexuală , semn că aceste boli continuă să circule, să fie diagnosticate târziu și să rămână însoțite de rușine, teamă și stigmat. În același bilanț, sifilisul iese cel mai puternic în față:41 de cazuri de sifilis primar și31 de cazuri de sifilis tardiv , adică72 de cazuri într-un singur județ.
Tabloul nu se oprește însă la sifilis. În aceeași zonă a infecțiilor sexuale intră șigonoreea, chlamydia, infecția HIV, hepatita B, HPV sau herpesul genital , boli care continuă să reprezinte o problemă reală de sănătate publică. Materialele oficiale de informare ale INSP arată explicit că prezervativul rămâne esențial în prevenirea ITS, iar testarea este recomandată tocmai pentru că o parte dintre aceste infecții pot evolua tăcut, fără simptome evidente, sau pot fi depistate târziu.
În România, datele publice naționale confirmă că sifilisul nu este un caz izolat. Raportul anual al Institutului Național de Sănătate Publică pentru 2024 menționează151 de cazuri de sifilis ,23 de cazuri de gonoree ,18 cazuri de chlamydia și2 cazuri de sifilis congenital . Cifrele par mici la prima vedere, dar ele descriu doar cazurile care au intrat în circuitul oficial de notificare. În realitate, specialiștii avertizează de ani buni că aceste infecții sunt subdiagnosticate tocmai pentru că multe persoane evită testarea, amână prezentarea la medic sau încearcă să ascundă problema.
La Iași, aceeași logică a tăcerii apare și în cazul infecției HIV. Raportul DSP arată că în 2024 au fost depistate43 de cazuri noi de infecție HIV , dintre care36 la persoane cu domiciliul stabil în județul Iași . Asta arată că, dincolo de sifilis, există un fond mai larg de vulnerabilitate, în care comportamentele cu risc, lipsa prevenției și diagnosticul tardiv continuă să producă efecte.
De ce rezistă aceste boli? Pentru că sunt încă privite printr-o lentilă morală, nu medicală. Pentru mulți pacienți, rușinea de a merge la dermatovenerolog, teama de judecată sau ideea că „mie nu mi se poate întâmpla” întârzie testarea. Iar în cazul sifilisului, acest lucru este cu atât mai periculos cu cât boala poate avea faze aparent liniștite. Sifilisul evoluează în stadii, iar simptomele pot fi ușor trecute cu vederea la început, deși netratată infecția poate afecta ulterior sistemul nervos, inima și alte organe.
În plus, datele locale ridică o întrebare incomodă: dacă Iașul a avut într-un singur an31 de cazuri de sifilis tardiv , câte alte infecții ajung prea târziu la medic sau rămân complet în afara statisticilor? Prezența unui număr atât de mare de forme tardive sugerează nu doar transmitere, ci șidiagnostic întârziat , lipsă de screening și o cultură fragilă a prevenției.