Mănăstirea Barboi, cunoscută ca fiind biserica cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, este un important lăcaș de cult situat în centrul Iașiului. Construcția actuală a fost ridicată între anii 1841 și 1844, pe locul unei biserici mai vechi construite la începutul secolului al XVII-lea. Edificiul poartă hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, sărbătorit anual la 29 iunie. De-a lungul timpului, biserica a avut rol de mănăstire, parohie și necropolă boierească, fiind inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Iași.
Actualul ansamblu al Mănăstirii Bărboi cuprinde mai multe clădiri istorice, printre care biserica principală, casa parohială și turnul clopotniță. Lăcașul de cult păstrează elemente arhitecturale și artistice valoroase din secolul al XIX-lea. În același timp, biserica este legată de personalități importante din istoria Moldovei.
Despre biserica cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel din Iași
Istoria bisericii datează de la începutul secolului XVII-lea, când boierul Ursu Bărboi , mare vornic al Țării de Jos, a ridicat la Iași o biserică dedicată Sfinților Apostoli Petru și Pavel. După moartea ctitorului, lăcașul a rămas în grija familiei Sturdza. În anul 1669, urmașii acestuia au decis ca biserica să fie transformată în mănăstire și să devină motoh al Mănăstirii Vatopedu din Muntele Athos.
De-a lungul timpului lăcașul a suferit multe modificări și reparații. În perioada domniei lui Grigore Ghica al II-lea a fost construit turnul clopotniță și au fost realizate lucrări de acoperire și consolidare. În secolul al XIX-lea însă, cutremurele din anii 1821 și 1829 au afectat grav clădirea, care a ajuns într-o stare avansată de degradare.
Din acest motiv, vechea biserică a fost demolată, iar între anii 1841 și 1844 a fost construit un nou lăcaș de cult. Proiectul a fost realizat de arhitectul grec Andrei Karidis, ajutat de meșterii Atanasie și Gheorghe din Sisani. Construcția a fost sprijinită de marele logofăt Dimitrie Sturdza și de soția sa Elena, iar lucrările au fost coordonate de mitropolitul grec Grigorie Irinupoleos.
După adoptarea Legii secularizării averilor mănăstirești în 1863, mănăstirea a fost desființată, iar biserica a devenit lăcaș parohial. În acea perioadă, la biserică a slujit ca diacon și scriitorul Ion Creangă, între anii 1863 și 1865. De-a lungul secolului al XX-lea au fost realizate mai multe lucrări de protecție și restaurare, cele mai importante fiind efectuate după cutremurul din 1977. Între anii 1980 și 1988, prin grija patriarhului Teoctist, biserica a fost consolidată și restaurată, iar pictura și mobilierul interior au fost refăcute. Lăcașul a fost resfințit în anul 1988.
Arhitectura și valoarea istorică a bisericii
Din punct de vedere arhitectural, Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel este construită din blocuri de piatră alternând cu rânduri de cărămidă și are planul în formă de cruce greacă, inspirat din stilul bisericilor atonite. Edificiul este dominat de o turlă centrală sprijinită pe o bază pătrată, înconjurată de patru turle mai mici, dispuse în jurul acesteia. Ferestrele sunt încadrate simplu și au partea superioară semicirculară, iar absidele laterale sunt mai joase decât zidurile principale.
Intrarea în biserică se face printr-un pridvor deschis, susținut de coloane cu capiteluri dorice și arcade semicirculare. Deasupra pridvorului se află o încăpere luminată de mai multe ferestre și decorată cu un fronton triunghiular. Interiorul este împărțit în trei nave prin două rânduri de coloane, unele realizate din piatră marmurată, iar altele din marmură. Pardoseala este realizată din plăci de marmură, iar catapeteasma din lemn sculptat și aurit datează din secolul al XIX-lea, fiind realizată de meșterul Ilie Moldovan.
Biserica este cunoscută și pentru rolul său de necropolă boierească. În interior se află mormântul domnitorului Moldovei Ioniță Sandu Sturdza, primul domn pământean după perioada fanariotă. Tot acolo sunt înmormântați mai mulți membri ai familiei Sturdza, iar în interiorul bisericii se găsește și o placă memorială dedicată poetului Alecu Russo, ale cărui oseminte au fost mutate după desființarea cimitirului din jurul bisericii.
În patrimoniul bisericii se păstrează și mai multe obiecte de valoare, precum o Evanghelie ferecată în argint din anul 1807, un potir donat de domnitorul Ioniță Sandu Sturdza în 1823, două chivoturi din argint aurit oferite de boierii Sturdza și mai multe icoane vechi decorate cu argint.
Toate aceste elemente transformă biserica cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel într-un reper important al patrimoniului religios și cultural al municipiului Iași.