Lansarea volumului „Invincibila – Ana Aslan, de la cercetare la diplomația medicală „, semnat de Anca Elena Ștefan, Aurelia Lăpușan și Ștefan Lăpușan, a adus în prim-plan nu doar personalitatea savantei care a revoluționat geriatria, ci și dimensiunea umană a unei femei care a devenit un simbol al medicinei românești.
Evenimentul organizat la Cazinoul din Constanța a stârnit un interes uriaș, sala fiind arhiplină. Despre munca de documentare, descoperirile din arhive și omul din spatele mitului Ana Aslan, am stat de vorbă cu Aurelia Lăpușan, unul dintre autorii volumului.
– Cum a început povestea acestei cărți?
– Povestea începe aproape cinematografic. În 2021, într-un subsol inundabil al institutului fondat de Ana Aslan, au fost descoperiți saci întregi cu arhive – documente fragile, scrisori acoperite de mucegai, pagini roase de timp. La un moment dat am zărit dedicația scrisă de Salvador Dalí pe o carte aruncată laolaltă cu alte hârtii. A fost un moment revelator. Atunci am înțeles că nu este doar o cercetare, ci o recuperare de patrimoniu. Atunci am simțit că avem o misiune: să salvăm această moștenire.
– Ce a presupus, concret, munca de cercetare?
– A fost o muncă imensă. Am descifrat notițe scrise de mână, am restaurat documente și am digitalizat peste 100.000 de file.
În 2023 am publicat primul volum, „Moștenirea”. Cartea lansată acum aprofundează dimensiunea umană și morală a Anei Aslan, dincolo de imaginea publică a savantei.
– Cine era Ana Aslan dincolo de legendă?
– Nu am cunoscut-o personal, dar în timpul petrecut la Institut am simțit o prezență aproape palpabilă. Esența ei a fost compasiunea. A știut să aline suferința și a tratat cu aceeași atenție omul simplu și capetele încoronate.
Formarea ei a început în timpul Primului Război Mondial, când, la doar 18 ani, anestezia soldați răniți. A fost o femeie care a construit o carieră într-o epocă în care misoginismul era regula.
A devenit prima femeie cardiolog din România, a contribuit la fondarea Facultății de Medicină din Timișoara și a construit un prestigiu profesional recunoscut internațional.
Momentul decisiv a fost în 1957, când a lansat Gerovitalul, medicamentul promovat în 123 de țări și care a transformat România într-un reper al cercetării anti-îmbătrânire.
– Cartea vorbește și despre o impresionantă corespondență a savantei. Ce v-a impresionat cel mai mult?
– Volumul de corespondență este uluitor: peste 230.000 de scrisori primite din toată lumea.
Ana Aslan răspundea tuturor. Fără excepție. Oameni obișnuiți, artiști, lideri politici. Își punea semnătura pe fiecare scrisoare. Era o formă de respect.
Lista este impresionantă. Printre cei care au trecut pragul institutului s-au numărat Aristotle Onassis, John F. Kennedy, Jacqueline Kennedy, Pablo Neruda sau Salvador Dalí.
De fapt, ceea ce a construit Ana Aslan a fost o formă de diplomație medicală. Pentru mine, aceasta a fost o diplomație a încrederii și a speranței. Ce altă diplomație a mai avut România care să ajungă atât de profund la oameni? Nu una formală, ci una care oferea speranță.
– Credeți că moștenirea Anei Aslan este suficient valorificată în România?
– Din păcate, nu. Se face prea puțin pentru promovarea adevăratelor branduri de țară. Ana Aslan nu este doar o legendă, ci un model de profesionalism, curaj și loialitate față de România. Tot ce a creat a lăsat țării.
– Ce urmează pentru această carte?
– Primul tiraj, de 200 de exemplare, s-a epuizat foarte repede. Pregătim deja un nou tiraj și o serie de lansări itinerante la Timișoara, Cluj, Iași, Brăila și Chișinău.
– Ce mesaj ar trebui să rămână cititorilor după această carte?