Totuși, gestionarea acestor provocări legate de consumul de energie se manifesta într-un domeniu rațional. Odată cu februarie 2022 și cu noul război de amploare declanșat la sfârșit de februarie 2026, discuția despre emisiile antropice de gaze cu efect de seră glisează într-o zonă complet irațională. Războiul modern nu înseamnă doar ce a însemnat mereu războiul pentru omenire, ci o provocare în plus dată de nevoia de energie care să îl susțină, implicit rezultantele acesteia.
Din efortul de reducere globală a emisiilor de gaze cu efect de seră am rămas în multe surse online, uneori instituționalizate, cu calculatoare ale amprentei individuale de carbon, acolo unde putem evalua cât de mare este contribuția noastră personală la emisiile globale. Aceste unelte au fost utilizate în mare parte pentru a ne convinge că trebuie să acționăm cumva la nivel personal în sensul unei reduceri a emisiilor. Ni se crea astfel iluzia că orice efort contează în acest sens, ba chiar că putem fi un exemplu pozitiv pentru cei din jur. În mod evident, toată această comunicare este golită de sens în condițiile în care vedem cum războiul modern face dovadă de un adevărat regal în materie de emisii directe sau indirecte de carbon și alte gaze cu efect de seră. De aceea, poate fi interesant să schițăm în continuare elementele de bază ale unui calculator ipotetic al emisiilor de gaze cu efect de seră generate de mașinăria globală de război.
O oră de zbor cu un avion militar echivalează 15.000 km parcuși cu un autoturism
În primul rând ne gândim la emisii directe generate de dispozitivele de luptă cu câteva exemple tangibile. Spre exemplu, o oră de zbor pentru un avion de luptă de performanță militară medie are un consum de combustibil situat între 2500 și 10000 de litri de kerosen, din arderea căruia s-ar produce gaze cu efect de seră ce echivalează fără probleme emisiile unei mașini personale pe cca 15 mii de kilometri parcurși. Ne mai rămâne doar necunoscuta orelor de zbor în scopuri militare acumulate în ultimii 4 ani. Putem trece acum la aparate de luptă cu emisii ceva mai mici. Un tanc de capacitate medie, în condiții de defilare – pe care le-am putea defini în acest caz drept condus ecologic – ar putea fi adus la un consum de cca 500 litri motorină la 100 km. În condiții de teren de luptă, mai putem adăuga binișor peste acest nivel. Printr-un calcul echivalent ar rezulta că emisiile de gaze cu efect de seră rezultate din deplasarea unui tanc pe 100 km ar corespunde celor rezultate din producerea a câtorva zeci de kg de carne de vită, prezentată invariabil în discursul legat de schimbări climatice drept alimentul cu cea mai mare contribuție în emisiile antropice.
În războiul modern tancul pare că și-a depășit vremurile de glorie pe câmpul de luptă, începute acum mai bine de 100 de ani, dar chiar și așa, până să fie transformate în fiare vechi sub asaltul dronelor, tancurile au parcurs și mai parcurg kilometri buni în operațiuni de război, lăsând o amprentă remarcabilă în atmosfera terestră. Ajungem și la drone, din a căror utilizare pașnică am crede că mai slăbesc povara emisiilor de gaze cu efect de seră pe câmpul de luptă dacă ar fi alimentare de baterii. Nu și cele de război, care folosesc în principal kerosen sau benzină. Partea bună ar fi că acestea ajung la un consum mediu echivalent unui vehicul obișnuit, ba chiar a unui autovehicul hibrid, atent la cantitatea de combustibil utilizată. Ne mai rămâne estimarea cvasiimposibilă a numărului de drone utilizate pe câmpurile de luptă în ultimii 4 ani, producția acestora fiind de ordinul milioanelor în ultimii ani. Nici în materie de rachete balistice atenția pentru eficiența lor energetică se pare că nu a fost în centrul atenției, un astfel de dispozitiv consumând câteva zeci de tone de combustibil doar pentru lansare.
Au ars în gol între 2,5 și 5,9 milioane barili de petrol
Trecem apoi la emisiile rezultate din distrugerile provocate sau pur și simplu din arderea directă a unor rezerve considerabile de petrol, fără a ne mai încărca astfel pe noi de stigmatul utilizării lor în mult hulitele motoare cu ardere internă. Doar în primele două săptămâni de război au ars între 2,5 și 5,9 milioane barili de petrol, conform livescience.com, ceea ce printr-un calcul grosier ar fi alimentat consumul anual de combustibil al câtorva sute de mii de mașini personale. În mod evident, un calculator al amprentei de carbon a războiului ar trebui să includă o sumedenie de alte elemente, unele hilare, precum distanța suplimentară parcursă de unele curse aviatice în urma interzicerii zborurilor prin spații aeriene foarte vaste. Astfel, cursa Tokyo-Londra și-a mărit durata de zbor, ce se traduce direct în consumul subplimentar de kerosen, cu aproape 4 ore, pentru a evita pe un traseu arctic spațiul aerian al Rusiei. O cursă zilnică ce parcurge distanțe suplimentare fără sens, alături de multe altele, de mai bine de 4 ani.
De asemenea, distrugerile masive de infrastructură, ce ar trebui să fie reconstruită cu un consum suplimentar de resurse sau efortul global de reînarmare, care ne este prezentat invariabil ca o soluție salvatoare, vor alimenta în mod susținut emisiile de gaze cu efect de seră în anii sau chiar deceniile viitoare. Iar pentru un calculator exhaustiv al amprentei de carbon a războiului ar trebui să mai ținem cont și de multe alte elemente care țin de interacțiunile din sistemul atmosferic, spre a contura cât mai nuanțat profilul unei civilizații umane care pare că se găsește într-unul din cele mai iraționale momente ale existenței sale.
Ar mai fi totuși un element care ne-ar putea redresea optimismul. Calculele de mai sus nu sunt riguros exacte și nici nu ar putea fi cu datele disponibile pe astfel de subiecte, așa că am putea spera că evaluările de mai sus sunt mult exagerate. Totuși, nici cel mai mare grad de optimism pe subiect nu ne-ar putea aduce într-o sferă rațională. Iar asta se vede sistematic în evoluția concentrațiilor globale de gaze cu efect de seră, ce au crescut în anii 2023-2024 într-un ritm de nestăvilit.