Rareș Dragomir (51 de ani) ne-a dezvăluit de ce regretatul lui tată fusese numit, nu numai „prințul șlagărelor”, ci și „mesagerul sufletelor”:
„Tata a primit apreciere de la „Măria sa” publicul (așa cum alinta el fanii), în toată cariera de artist. S-a bucurat de aprecierea și de iubirea oamenilor, atât ca om de muzică (compozitor și interpret), ca om de radio și televiziune, primind titulatura „mesagerul sufletelor”, dar și ca profesor de canto și de saxofon. Sunt sute de piese care au devenit hituri (șlagăre), piese fredonate de toate generațiile și probabil de aici a fost supranumit „părintele șlagărelor””.
„Cuantumul drepturilor de autor au fost și încă sunt în această țară o jignire și o bătaie de joc”Din păcate, România nu este o țară care să aprecieze valorile și oamenii de cultură, artiștii, la reala lor valoare. Iată ce spune Rareș Dragomir și despre banii primiți din difuzarea celebrelor șlagăre de odinioară:
„Ca atare, muzica tatălui meu nu prea este difuzată. Poate că goana după „senzaționalul grotesc” face ca prioritățile să fie focusate pe comercialul, care aduce un rating de moment. Cuantumul drepturilor de autor au fost și încă sunt în această țară o jignire și o bătaie de joc la adresa artiștilor.
Nici dacă ești difuzat de 100 de ori pe zi n-ai putea trăi decent. În țările occidentale, dacă faci 2-3 hituri, trăiesc câteva generații din câștiguri. Aici, însă, poți să-ți cauți liniștit și alte câteva joburi, doar pentru a putea plăti utilitățile!”.
„Iubirea părinților mei a făcut ca 99% din creația lui tata să fie de dragoste”
Marcel Dragomir a compus numeroase piese de dragoste pentru Angela Similea (79 de ani), însă, de departe, cea mai frumoasă rămâne „Să mori din dragoste rănită”. Ce relație a fost, de fapt, între Marcel Dragomir și Angela Similea, una dintre frumusețile vremii? Rareș Dragomir face dezvăluri exclusiv pentru Click!:
„În toată lumea artistică, dar și cea fanilor, a fost cunoscut faptul că, pentru tata, iubirea pentru familie a fost motorul și sursa inspirației pentru opera artistică. Pentru mine, iubirea dintre părinții mei a fost modelul de relație și căsnicie, ca în povești! Mama a fost întotdeauna muza inspirației pentru tata, iar iubirea lor a făcut ca 99% din creația lui să fie de dragoste.
„Angela era în atenția publicului și era ca pe un piedestal”Angela era într-adevăr o prezență și o apariție specifică unei adevărate dive. Evident ca era în atenția publicului și era ca pe un piedestal. Îmi amintesc ce seri superbe pline de magie artistică și de prietenie erau când se adunau ai mei, familia Angelei, a lui Titus Munteanu și mulți alți artiști și prieteni! Nu mai există altfel de relații frumoase între artiștii din zilele noastre”.
„Îl visez destul de des pe tata, este un semn că sunt vegheat”
Compozitorul Marcel Dragomir era o persoană spirituală și foarte credincioasă. Rareș mai menționează că el și mama lui îl visează adesea și că astfel se simt vegheați de el, de undeva, din alte lumi:
„Între lucrurile pe care le făcea cu recurență era ca, după o plimbare în natură, să meargă împreună cu mama la biserică. Pasiunea lui pentru latura spiritual-astrală am moștenit-o și acest lucru mă bucură mult. Poate acest lucru mă face să îl visez destul de des, iar atunci pentru mine este un semn că sunt vegheat și că de undeva ne privește!
Și mamei i se întâmplă destul de des să-l viseze și cred că acest lucru este firesc, având în vedere frumoasa lor căsnicie, care a durat 51 de ani. Câteodată, stau cu mama la cafea și povestim, atât lucruri din visele avute cu el, cât și amintiri care ne aduc bucurie în inimă”.
Ultimele cuvinte ale lui Marcel Dragomir: „Viața e prea scurtă și trece mult prea repede!”
Am mai aflat de la Rareș Dragomir, care a debutat ca artist în „Școala Vedetelor” (TVR) și a fost concurent la „Te cunosc de undeva” (Antena 1), și ce sfat de viață i-a dat tatăl lui, dar și care au fost ultimele cuvinte ale compozitorului, înainte de a părăsi această lume:
„Încă de când eram destul de mic, tata îmi spunea că trebuie să muncesc, ca să mănânc „o pâine albă” și ca să am o viață frumoasă. Întotdeauna m-a învățat să cred în mine și în forțele mele, să fac bine și să nu rănesc oamenii, iar Dumnezeu va fi tot timpul cu mine! Între ultimele discuții avute cu el, era ușor trist și spunea că: „Viața e prea scurtă și trece mult prea repede!”.