“Anastasie Fătu a fost unul din acei oameni de modă veche, care, pe lângă o vastă cultură, aveau un entuziasm luminat pentru tot ce putea să servească la înălțarea neamului lor ”(P. Negulescu)
Doctor în filologie și drept, doctor în medicină cardiacă alegând să practice specialitatea de obstetrică și ginecologie, fondator al Institutului Gregorian din Iași, ctitor al grădinii botanice din Iași, membru a numeroase foruri științifice din țară sau străinătate, o politic cu activitate pusă exclusiv în folosul sănătății și învățământului public, se poate spune despre Anastasie Fătu că reprezintă în adevăratul sens al cuvântului o valoare de necontestat a vieții culturale științifice românești și europene.
Anastasie Fătu se trage din satul Mușata, mică așezare rurală ce aparținea la sfârșitul secolului al XIX-lea comunei Rânceni din plasa Prutului a fostului județ Fălciu(în 1816 comuna avea în componență o serie de sate, era unitate administrativă distinctă față de Berezeni a cărei parte a devenit după reorganizarea teritorială). Sărace sunt informațiile cu privire la neamul său, însă nu trebuie să punem sub semnul incertitudinii originea românească, greșită fiind afirmația că ar fi grec, supoziție bazată doar pe faptul că tatăl slujea într-o „biserică grecească”. Mai mult ca sigur este doar o confuzie ce poate fi clarificată cu destulă ușurință, știindu-se că Mușata era constituită dintr-o comunitate românească cu o singură biserică de lemn având hramul “Sfinții Voievozi”. Era deci o biserică ortodoxă în care tatăl preot va fi oficiat slujbe în limba elenă supunându-se de altfel obiceiurilor vremii când ortodoxia română se afla încă sub o puternică influență culturală și administrativă grecească, epoca fanariotă încheindu-se în 1821. Cât despre prenumele Anastasie primit de prunc la naștere, spun lingviștii că e de origine grecească, frecvent întâlnit nu doar la eleni ci și la ruși, români, polonezi. Mai mult decât atât, Anastasie e sfânt cuvios și mucenic în calendarul nostru creștin ortodox, așadar nu e de mirare că preotul din Mușata și-a botezat astfel fiul inspirat poate de faptele pline de credință întru Hristos a mult lăudatului Anastasie.
La anul nașterii sale(1816, 2 ianuarie) Principatul Moldovei se afla în ultimul deceniu al regimului politic fanariot, perioadă marcată de o fiscalitate excesivă ce a adus întregii Moldove o stare de stagnare economică, socială și culturală. În acest cadru nefavorabil, marcat de lipsuri și nevoi a crescut copilul Anastasie Fătu, făcând parte dintr-o familie modestă, cu mulți copii, dar cu părinți înțelegându-și menirea de a asigura o educație vlăstarelor lor. Preotul Vasile Fătu va descoperi de timpuriu potențialul intelectual al băiatului Anastasie, drept care va face demersurile necesare ca elevul să parcurgă clasele primare nu în sat ci la Școala Episcopală din Huși. Alegere mai mult decât înțeleaptă căci la 1823 accesul la educație era extrem de limitat în mediul rural, alfabetizarea se făcea sporadic prin eforturile comunității locale, copiii deprinzând scrisul, cititul și câteva cunoștințe religioase sub îndrumarea preoților sau “dascălilor bisericești”. Departe de noi a pune la îndoială priceperea părintelui Vasile în modelarea tinerelor caractere, dar mult superior era nivelul de pregătire școlară ce ar fi putut dobândi elevul Anastasie Fătu în instituția de învățământ teologic din Huși. Nici nu încape termen de comparație! Școala din Huși era considerată alături de cele din Socola și Roman una dintre cele mai bune instituții de învățământ din Moldova, având o programă de studiu superioară școlilor similare din Muntenia. Materiile predate reflectau nevoia formării clericilor dar și a funcționarilor pentru administrația vremii, pe durata a patru ani se parcurgeau discipline teologice, limbi străine și clasice(greaca, latina, slavona), se acorda atenție acumulării de cunoștințe de cultură generală cuprinzând gramatica, retorica, aritmetica, geografia, istoria, muzica psaltică.
Pregătirea de nivel secundar îl va îndepărta și mai mult de locurile natale, gimnazistul nostru îndreptându-se încrezător spre capitala Moldovei unde în 1828 Gimnaziul Vasilian își deschidea porțile oferind “garanția perpetuării și îmbunătățirii nivelului cultural al tinerilor vremii ce va să vină”. Pentru adolescentul Anastasie au urmat alți ani de studiu intens, cu discipline precum limba română, filologie, biografie, logica, istorie, matematică, economie, arheologie, mitologie. Materii inedite pentru noi cei de astăzi, dar impuse de programa de învățământ stabilită de colectivul de cadre didactice mai ales că gimnaziul Vasilian se preocupa de atingerea unui standard de predare asemănător celui universitar(din acest gimnaziu de dezvolta 1835 Academia Mihăileană, instituție de rang universitar). În gimnaziul Vasilian se preda limba franceză, rusă, germană, în 1830 se introducea un curs de drept! Toate aceste discipline erau predate de profesori aleși de Epitropia școlilor, ceea ce însemna că erau aleși, selectați cei mai destoinici dascăli din Moldova, cei mai apreciați pentru cunoștințele lor solide, recunoscuți pentru buna lor reputație. Elev eminent și distins premiant, Anastasie Fătu și-a trecut cu rezultate excepționale examenele anuale, așa încât încă din vara anului 1833 se afla în atenția conducerii gimnaziului pentru obținerea unei burse de studiu în Austria. Era modalitatea de recompensare a tinerilor cu vădit interes pentru învățătură, era totodată metodă de pregătire a viitoarelor cadre didactice ale faimoasei instituții ieșene, căci bursierii beneficiind de susținerea financiară a statului se obligau a se pregăti temeinic și a se întoarce în țară pentru “a contribui la propășirea acesteia”. Trebuie menționat că inițiativa aparținea lui Gheorghe Asachi(fondatorul gimnaziului Vasilian), omul care toată viața a luptat pentru organizarea școlilor naționale din Moldova, trimițând la studii înalte grupuri compacte de tinere speranțe. Lista anului 1833 cuprinde numele a șase liceeni ai gimnaziului ieșean, fiecare dintre ei devenind personalități marcante, cu carieră didactică remarcabilă. Th. Stamati, Anton Velini, Alecu Costinescu, Leon Filipescu, C. Zefirescu, leat 1812, sunt direcționați spre universități străine, înturnându-se la Iași la vremea cuvenită, profesori ai Academiei Mihăilene formând la rândurile generații de cărturari, pedagogi, istorici, ingineri… În lista anului 1833 întocmită de directorul gimnaziului recunoaștem pe vasluianul nostru sub numele de Năstase Fătul.
După obținerea diplomei de bacalaureat(1834) ajunge ca bursier al statului în Viena devenind student al Facultății de drept, fiind prezent în aulele universității, audiind cursurile de filologie, economie politică, cele cu caracter legislativ. Obține doctoratul în filologie și drept(1841), amână întoarcerea acasă solicitând prelungirea bursei pentru a-și putea continua studiile în medicină la Sorbona. Era deja medicinist cu trei ani de studiu la Facultatea de medicină din Viena dar își dorea desăvârșirea pregătirii medicale în universitățile pariziene. Cererea îi este aprobată cu mare greutate căci era așteptat să revină în țară spre a ocupa funcția de profesor la Academia Mihăileanu. Nu va rata această nouă oportunitate, stăpân pe sine și cu un bogat bagaj de cunoștințe medicale însușite în limba germană va fi primit în rândul mediciniștilor Sorbonei ca neamț autentic. Nu era un handicap pentru Anastasie, neamț, român, grec, nu avea însemnătate pentru el ce naționalitate îi va fi fost atribuită. A trecut cu ușurință peste comportamentul deosebit de neamical înțelegând că divergențele apărute făceau referire la practicile medicale din școlile medicale franceze și germane. A tratat cu îngăduință neîncrederea, reținerea francezilor față de germanii veniți la studii, intențiile lor de instruire fiind asociate cu acțiuni de spionaj. Într-o asemenea situație unica sa armă de atac și apărare era a se dovedi un excelent cunoscător al disciplinelor medicale, un bun practician, un excepțional diagnostician, astfel încât în plan profesional să se poată impune cu autoritate. Dovada calităților sale intelectuale este dată de obținerea diplomei de absolvire a facultății de medicină, urmată în 1847 de susținerea tezei de doctorat detaliind aspecte ale examinării cardiace. Scrisă în limba franceză(neamțul din Mușata vorbea, scria cursiv limba lui Molier), “Des signes des maladies du coeur en général, fournis par l’auscultation, la percussion, l’inspection et la mensuration”, lucrarea atrăgea atenția lumii medicale pariziene, aducând în actualitate o sinteză riguroasă a metodelor de diagnostic fizic, integrând percuția și mensurația(măsurarea toracelui) ca instrumente esențiale de precizie pentru evaluarea dimensiunilor și poziției inimii. Format sub îndrumarea marilor figuri ale școlii clinice franceze ale secolului al XIX-lea, era firesc ca lucrarea sa de doctorat să dezvolte metodele promovate de Pietre Adolphe Piorry(inventatorul pleximetrilui și inovatorul percuției mediate), Jean Baptiste Bouillaud(cardiolog cunoscut pentru cercetările sale asupra bolilor de inimă), Gabriel Andral(pionier al hematologiei, șef de clinică medicală punând accent pe corelația dintre semnele fizice și autopsie). Cu acest al doilea doctorat Anastasie Fătu își va demonstra vasta erudiție, la doar 31 de ani devenind întâiul originar din ținutul Vasluiului absolvind o facultate a renumitei universități din Sorbona din capitala Franței.
Toată activitatea ulterioară a medicului, profesorului, savantului Anastasie Fătu dovedește pas cu pas că adăstarea în cele două metropole universitare nu a însemnat doar acumulare de cunoștințe necesare carierei. Fătu a fost fascinat și preocupat totodată de fenomenul civilizator, de progresul științific, interesat profund a înțelege resorturile lor spirituale, repercusiunile lor materiale, raportându-le mereu la ceea ce avea trebuință țara lui de baștină. Anii de studenție nu au fost doar anii creșterii profesionale ci și perioadă de analiză în care s-a plămădit hotărârea lui de a lupta fără preget pentru crearea unor reguli, măsuri de organizare a sănătății publice dar și de promovare a științei în Moldova. Suntem cu un deceniu înainte de Unirea Principatelor când Anastasie Fătu revine pe pământ românesc dar nu spre a se dedica avocaturii și nici medicinei cardiace. În 1847 e medic de cvartal în orașul Iași, activitatea zilnică aruncându-l în realitatea dezolantă înregistrând alarmante, nenumărate cazuri de mortalitate infantilă și multiple cazuri de îmbolnăviri în rândul mamelor aflate în primele luni de după naștere. Starea aceasta deplorabilă era generalizată la nivelul întregii populații române valahe și muntene, asistența obstetricală fiind abia la începuturile ei ca specialitate distinctă în puținele spitale ce funcționau în localitățile mai răsărite. În mediul rural și chiar periferic urban medicina populară era un substitut al practicii medicale științifice, acceptată căci provenea din experiența empirică, din observațiile atente ale generațiilor anterioare, oferind adesea rezultate de necontestat. Dar tot ansamblul de practici tradiționale venea uneori la pachet sau separat cu elemente mistice, neștiințifice, provenite din legende, descântece, superstiții și talismane. Femeile și pruncii lor se nenoroceau la propriu căci multe sfaturi, practici aveau efecte dăunătoare.
Iată de ce și pentru ce, Anastasie Fătu se nevoiește a fonda Institutul Gregorian, o instituţie medicală şi de asistenţă socială complexă. Încă din primul an de funcționare(1852) Institutul avea cinci secții, maternitate, “școală de moșit”, ambulatoriu pentru copii, orfelinat, “birou de mance”, o secțiune destinată efectuării vaccinării populației infantile. Prima internare pe secția de maternitate se efectua la 1 noiembrie 1852, instituția spitalicească primind femei aparținând tuturor categoriilor sociale, dar acordând prioritate celor sărace. Regulamentul de funcționare aprobat de domnitorul Ghica(hrisovul nr. 908 din ianuarie 1852) menționează că nu existau restricții cu privire la religie, accesul la asistență medicală fiind gratuit. În ceea ce privește metodele de tratament utilizate intuim că se aflau în etapa tranziția de la medicina tradițională către cea modernă recomandată de școlile de medicină europene.
Aici începe rolul lui Anastasie Fătu, specialistul în obstetrică și ginecologie care va “lega” tratamentele de procesul de învățământ, punând bazele primelor cursuri sistematice de obstetrică în Moldova. În Școala de moșit se instruiau cadre medicale medii specializate în asistența femeilor în perioada sarcinii, a nașterii și în perioada postnatală. În această secție din Institutul Gregorian vor fi pregătite anual 22 eleve(femei adulte), pe durata a două semestre vor parcurge programa de învățământ elaborată și predată de Anastasie Fătu. Cursuri teoretice cu noțiuni elementare de anatomia și fiziologia femeii, cunoștințe privind procesul fiziologic al sarcinii și etapele nașterii, completate de practică obigatorie în saloanele institutului, presupunând observare, monitorizare, asistență medicală acordată gravidelor și lehuzelor. Elevele aveau privilegiul de a învăța sub directa supraveghere a medicului obstetrician Anastasie Fătu, deprinzând de la acesta manevrele de bază în asistarea nașterilor normale, fiind pregătite a face față și cazurilor complexe care necesitau folosirea forcepsului sau a altor instrumente chirurgicale. O parte importantă a studiului era dedicată puericulturii(îngrijirea nou-născuților), cu accent pe igienă și alimentație naturală. Cât despre manuale, amintim că nu existau texte în limba română, doctorul Anastasie Fătu acoperind această lipsă prin traduceri, îngrijindu-se ulterior de elaborarea unui “Manual de învățătură a moșitului pentru moașele de prin sate”. Examenul de absolvire era extrem de riguros, menit să garanteze că viitoarele moașe nu vor pune în pericol viața mamei și a copilului. Moașele instruite în institutul lui Anastasie Fătu obțineau diploma oficială ce le da dreptul de liberă practică, astfel se poate afirma că vasluianul nostru a transformat moșitul dintr-o practică empirică într-o profesie medicală, trimițând în orașele și cătunele Moldovei personal medical feminin instruit în mod special pentru a asista la nașteri. Perioada de directorat a lui Anastasie Fătu(1852-1885) e considerată etapa de profesionalizare a nașterii! Sub conducerea lui Fătu Institutul Gregorian a evoluat de la stadiul de simplă “școală de moșit” la cel de clinică modernă de obstetrică și neonatologie, instituție medicală de prim rang în Moldova!
Pentru a înțelege complexitatea activității medicale derulată în Institutul Gregorian, volumul de muncă și multiplele responsabilități ale directorului Anastasie Fătu, trebuie să spunem câteva cuvinte și despre celelalte secții. Facem apel la hrisovul de altădată, care în limbajul specific timpurilor trecute preciza că “Secţia a II-a, „prunci aflaţi”, funcţionează pe lângă Clinica I a născătoarelor şi lehuzelor pentru a da asistenţa mamelor la naştere şi copiilor după naştere. Scopul secţiei este de a primi copii părăsiţi, copii nelegitimi dar şi cei legitimi ai căror părinţi sunt bolnavi sau din alte motive nu-i pot îngriji. Secţia funcţiona cu 14 paturi dintre care 6 trebuiau să fie rezervate în permanenţă pentru copii născuţi în şcoală”. Secția a III-a, ambulatoriul pentru copii bolnavi fusese creat „spre a da putinciosul agiutoriu copiilor săraci şi bolnavi de orice confesie; medicul casei va cerceta la ceasuri anume hotărâte şi pentru aceasta şi publicate pentru obşteasca ştiinţă, pe toţi copiii bolnavi ce i s-ar înfăţişa şi le va slobozi reţete fără plată”. fără plată” (art. 78). Interesant de știut, primul „prunc lepădat” a fost internat în seara zilei de 9 octombrie 1852. Secţia a IV-a, „biroul de mance, avea rolul de a asigura doici sănătoase celor care au nevoie. Doicile vor fi examinate la angajare de către medicul sau chirurgul secţiei pentru copii găsiţi. Doicilor sănătoase li se va elibera un certificat înregistrat într-un registru special”. Secţia a V-a era destinată vaccinării tuturor pruncilor. Obligaţia Institutului era să aibă „limfă” proaspătă, vaccinarea făcându-se cu materie vie de la un braţ la altul. Limfa trebuia să fie păstrată în vase mici de sticlă pentru a putea fi distribuită „tuturor celor chemaţi de a se ocupa de vaccinarea pruncilor pe lângă care Institutul va putea da şi practice povăţuiri despre chipul vaccinării”. 30 de ani de practică medicală, de profesorat dar și de bun organizator al activității tuturor secțiilor și angajaților înseamnă pricepere, destoinicie, pasiune, iubire față de meserie dar mai ales iubire de oameni. 30 de ani de obstetrică și ginecologie, tot atâția ani de pediatrie nu numai în spațiile Institutului Gregorian ci și în Spitalul Sfântul Spiridon.
Dacă e să aducem într-o singură frază remarcabilele calități și contribuții ale lui Anastasie Fătu atunci spunem despre el că a fost întemeietor al învățământului medical în Moldova cu mult înainte de apariția Universității “Al. I. Cuza” din Iași, spunem cu vădită mândrie că este fondatorul grădinii botanice din Iași, prima grădină botanică din România, medicul obstetrician, profesorul fiind atras irezistibil de științele botanice. Iată îndemnul lăuntric mărturisit de el însuși: “această grădină s-au înființat în anul 1856 cu scopul mai întâi a îmbunătăți salubritatea Iașilor și al doilea a îndemna junimea studioasă la învățarea botanicii, procurând și iubitorilor de științe naturale ocaziunea de a contempla natura în momentele lor de repaus”. Se spune că “într-o zi de primăvară, pe coasta Criminalului (închisoarea Iașului) Anastasie Fătu se apucase să rânduiască straturi și alei, se pornise să dea noi făgașuri apelor ce șipoteau pe sub dealuri, să zidească bazine, sere, feredee pentru hidroterapie”. Peste câțiva ani locul acela gol cam de un hectar devenise un paradis al florilor și plantelor din peste 2500 de specii aduse de pe toate meleagurile țării și răsfirate cu grijă la poalele căsuței cochete a proprietarului grădinii. Grădină particulară a fost întreținută cu fonduri bănești asumate din bugetul propriu, la care s-au adăugat donații consistente ale oamenilor de bine ai Iașului, abia câțiva ani mai târziu Guvernul și Camera Deputaților alocând o subvenție anuală de 2400 franci, declarând parcul botanic instituție de interes public. În 1865 Grădina botanică participa la Expoziția regională organizată la Frumoasa(Iași) prezentând 300 de specii(plante și semințe), obținând medalia de argint. După moartea lui Fătu descendenții au vândut terenul grădina a fost mutată în diverse locații aparținând universității, altele decât spațiul în care există astăzi. Despre grădina de altădată mai amintesc în peisajul urban actual doar două străduțe aflate în apropiere de Râpa Galbenă. Strada Florilor trecea pe sub cerdacul casei fondatorului grădinii botanice, strada Anastasie Fătu înveșnicind numele creatorului raiului din Râpa Galbenă.
Grădina lui Fătu nu era doar un parc ci “un muzeu viu”. El a organizat sectoarele gradinii pe baza unor metode de clasificare, rezultând un “sector sistematic” unde plantele erau grupate pe familii astfel încât studenții să poată observa vizual asemănările morfologice. A organizat și un “sector medicinal”, grupând plantele după proprietățile terapeutice, o metodă de clasificare utilitară esențială pentru studenții de la medicină. Rezultă așadar că Anastasie Fătu a creat grădina botanică pentru a servi drept instrument pedagogic, oferind studenților avantaje ce nu existau în nici o altă instituție din țară. Studenții aveau acces la materiale biologic viu, aveau ocazia să studieze plantele în mediul lor natural de dezvoltare, nu doar din diagrame sau ierbare uscate, puteau observa procesul de aclimatizare a unor specii exotice, efectuau observații practice pentru studiile de medicină și științele naturale. Grădina botanică era cunoscută drept important centru de învățământ, fapt atestat de o serie de documente și relatări din partea unor oameni de știință ai timpului. Iată mai întâi o scrisoare a marelui om de știință Gr. Cobălcescu, solicitând directorului gimnaziului din Iași unde ocupa catedra de științe să încuviințeze deplasarea elevilor săi în grădina botanică: “fiind necesar ca elevii claselor I și II să se familiarizeze cu cunoașterea practică a plantelor la cursul de botanică, subscrisul,vă rog să binevoiți să faceți cele de cuviință pentru ca anumiți școlari să se poată duce toată sâmbăta 5 până la 7 ore la grădina botanică a d-lui Fătu”. Importante și edificatoare sunt amintirile lui N. Leon: “la grădina botanică a doctorului Fătu erau două sere, una caldă pentru plantele din regiunile tropicale, una temperată pentru florărie rece. Grădina conținea în 1871 peste 2500 de specii de plante, provenind parte din țări străine, parte din erborizațiile făcute din diverse localități ale Moldovei”. Fătu își întâmpina cu plăcere grupurile de elevi și studenți, se punea la dispoziția lor, însoțindu-i în acest mic univers al plantelor. Nu putem să trecem mai departe fără a aminti cuvintele lui I. Inculeț, aprecieri pline de respect la adresa vasluianului nostru: “grădina botanică din Iași este monumentul viu pe care Anastasie Fătu l-a ridicat științei românești din dragoste pentru natură și din dorința de a instrui tineretul”.
Dar nu numai atât. Fătu era conștient o chestiune de vitală însemnătate pentru spitalele din toată lumea era procurarea medicamentelor, era la curent cu evoluția industriei farmaceutice din România, știa că se afla în stadiu incipient iar spitalele îşi produceau în laboratoare artizanale leacurile necesare, extrăgându-le din diferite plante existente în flora spontană. Crease grădina botanică și pentru a aduce aici ierburile „de leac” adunându-le din locuri îndepărtate în care procesul de culegere devenea foarte dificil. Pentru depăşirea practicilor empirice de adunare din mediul lor natural a diferitelor soiuri de plante utilizabile în prepararea de medicamente, Anastasie Fătu va inițiaun program ştiinţific de cunoaştere sistematică şi evolutivă a potenţialului vegetal anual din întreaga Moldovă stabilind cu exactitate momentul optim de culegere a fiecărei specii. În 1871 activitatea de cercetare botanică a profesorului Fătu se concretiza în cele 2 volume ale “Manualului de practică medicală”, special conceput pentru a oferi populației cunoștințe de bază pentru tratarea bolilor comune, promovând în același timp igiena și prevenția. Părintele grădinii botanice era cunoscut de oamenii simpli ca doctorul “Buruienescu‘’, la poarta casei sale venind adesea femei cu copii cuprinși de fierbințeli, căutând sprijin și sfat la atotcunoscătorul ‘’leacurilor” tămăduitoare din plantele vindecătoare.
Pasionat și autodidact într-ale botanicii, va deține din 1873 catedra de botanică și fiziologie a Universității din Iași, cursurile sale dovedindu-se interesante și foarte bine documentate. După patru ani de profesorat își termină manuscrisul primului manual românesc de botanică de nivel universitar din care publică în 1877 prima parte cu titlul “Elemente de botanică(histologie, organographie, psyhologie vegetală)”. Partea a doua cuprinzând capitole despre taxonomie, psytographie, geografie botanică nu cunoaște lumina tiparului, rămânând în manuscris la Academia Română. Manualul lui Fătu cu 480 de pagini, ilustrat cu 384 de figuri reproduse după planșe procurate de la Expoziția universală de la Viena(1873) e considerat a fi un tratat fundamental, structurat exemplar pentru a acoperi toate ramurile esențiale ale studiului plantelor. Manualul lui Fătu e operă epocală inaugurând literatura didactică academică românească într-o specialitate restrânsă de științe biologice, aducând servicii neprețuite studențimii de la facultățile de medicină, științe și agricultură. Cartea lui Fătu face și o serioasă încercare de a crea și populariza o terminologie românească în toate disciplinele botanicii. Mulți termeni creați de el au rămas până astăzi în literatura de specialitate, vivace(referitor la rădăcini), alternă, articulată, brăzdată, cârcei axilari, muguri adormiți, florali(referitor la tulpină), etc. Manualul său(și nu doar acesta) a creat un vocabular tehnic unitar, util, necesar, esențial pentru formarea primelor generații de specialiști români.
Dincolo de zidurile acestor instituții dar în strânsă legătură cu actul medical s-a preocupat de starea de sănătate a românului, supunând atenției oamenilor politici ai vremii probleme de igienă și sănătate publică. Primise încă din 1859 însărcinarea de a studia reglementările sanitare din străinătate, a le adapta în contextul economic, social și cultural al Moldovei și Tării Românești. Anastasie Fătu este mintea limpede, vizionară care trimitea în 1863 guvernului spre studiere și avizare Proiectul de organizare a poliției sanitare. Scopul proiectului cu 1520 de articole era acela de a “institui agenții și organe sanitare, de a preveni pericolele sănătății publice, de a restabili sănătatea publică alterată”. Structurată în trei diviziuni, secțiuni, aborda probleme stringente a fi puse în practică. Prima parte a lucrării stabilea funcțiile Comitetelor de igienă și salubritate, stabilea atribuțiile personalului medical, insistând asupra rolului medicului în societate. Partea a doua făcea referire la protecția femeilor însărcinate și a pruncilor nou-născuți, stabilind normele de organizare a “ospiciilor de copii părăsiți”, a creșelor și azilelor “pentru a nu mai rămâne copii nesupravegheați pe timpul zilei”. Ultima parte viza terapia, măsuri de restabilire a sănătății publice, măsuri de organizare a învățământului medical pentru a putea asigura personal în tratarea suferinzilor fără mijloace financiare. Aceste capitole ale proiectului ne dezvăluie un tipar al gândirii medicului Anastasie, care vedea organizarea instituțiilor de sănătate publică după o schemă asemănătoare funcționării Institutului Gregorian. Diferența vine evident din faptul că poliția sanitară devenea o autoritate de control în domeniul sănătății populației.
Proiectul lui Anastasie Fătu voia să aducă îmbunătățiri în urbanistică, urmărind îmbunătățirea calității vieții locuitorilor orașelor. În viziunea lui Anastasie Fătu orașul ideal străzile ar fi avut o lățime de 15-25 de metri, ar fi fost pavate cu piatră cu șanțuri și canale de colectare ce permiteau scurgerea tuturor “necurățeniilor”. Pentru asigurarea sănătății publice nu trebuiau să lipsească “institutele de băi”(băile publice), “așezămintele pentru spălarea pânzeturilor”(spălătorii publice), “locuri de gimnastică”, “reteradele și urinătoarele necesare pentru trebuințele publicului dispuse în locuri retrase”. Adept al influenței nefaste pe care aerul “nesănătos”(poluat) îl avea în provocarea epidemiilor, doctorul Fătu dispunea curățarea râurilor secarea bălților în care apar stagnează, interzicea creșterea unor animale în oraș, cerea “păzirea cu sfințenie a curățeniei”, specificând într-unul din articolele proiectului că “se va opri a lăsa să fermenteze prin curți, dughene zoi și alte necurățenii”, “‘se interzice de a arunca pe străzi resturi de alimente, leșuri’ sau “de a păstra prin locuințe obiecte care răspândesc miros de putreziciune”. De asemenea Anastasie Fătu se lupta cu manufacturile periculoase, cu stabilimentele insalubre, propunând îndepărtarea lor din oraș, fabricile de fosfor, fabricile de tutun, cele de preparare a gudronului, a cleiurilor, grajdurile de porci, toate emanând în atmosferă reziduuri toxice pentru populația urbană. Pentru a schimba obiceiurile oamenilor Anastasie Fătu are în vedere publicarea unor “învățături populare”. Din păcate proiectul său a fost ignorat de guvernul N. Crețulescu, iar adunarea Deputaților avea să-l consulte adoptând doar câteva puncte, probabil cele referitoare la asistența medicală în azile și orfelinate. Abia în 1874 un nou proiect de lege sanitară avea să fie adoptat de ambele camere, tot Anastasie Fătu fiind inițiatorul, ajutându-l pe igienistul Iacob Felix să promoveze legea de însemnătate majoră pentru sănătatea publică.
Proiectul acesta de lege ni-l înfățișează pe Anastasie Fătu ca om nu doar cu legături cu mediul politic ci om politic cu implicare constantă și activitate bogată până spre sfârșitul vieții. Deputat unionist în 1857 în Divanul Ad-hoc al Moldovei, ales apoi în adunările legislative ale Principatelor în timpul domniei lui Al.I. Cuza(cunoscându-l din perioada studiilor universitare), apoi ca deputat și senator, președinte al Camerei Deputaților în 1868 după aducerea pe tronul Principatelor Unite Române a lui Carol I, Anastasie Fătu s-a implicat în reformarea sistemului de învățământ. Având și studii juridice, a impus o concepție modernă în privința instrucției publice de diferite grade, preocupându-se în mod special de învățământul medical. Nu e vorba acum de învățământul din Institutul Gregorian, ci de un proiect nou, care conținea planul de constituire și regulamentul de funcționare pentru o viitoare Facultate de Medicină Umană, integrată unui sistem unic, la care erau asociate școli medicale medii (de infirmiere) și elementare, precum și un Institut de Farmacie și un Institut Medico-Veterinar. Reiese clar că una din dorințele sale a fost aceea de a crea pe plan național posibilitatea formării în școli superioare de medicină românești serii de medici de diferite specialități. Reușea în 1879 să înființeze Facultatea de Medicină din Iași, instituție care avea să ajungă la un bun renume atât în țară cât și în străinătate. Revenind la proiectul legislativ elaborat de Anastasie Fătu, e demn de subliniat că inițiatorul detalia programa de învățământ pe fiecare an de studiu, întreaga strategie pedagogică fiind orientată spre terapie publică cu rol de susținere a sănătății publice. Regăsim în acest proiect idei de înființare a unor servicii de urgență pentru “periclitați”(accidentați), recomandari pentru o educație generalizată care să facă referiri la însușirea de noțiuni privind acordarea primului ajutor. Sunt detaliate multe alte prevederi, măsuri de sprijin social concentrate pe rezolvarea problemelor celor defavorizați, indivizilor cu dizabilități, copii și adulți, soluționarea cazurilor deosebite urmând a fi date în grija unor persoane responsabile, oneste și sănătoase. Recunoaștem elemente ale asistenței sociale din zilele noastre! Prin propunerile sale, Anastasie Fătu contura în linii mari procesul de reorganizare a sistemului de educație, în școli elementare, de arte și meserii, diferențiate pentru copii normali, respectiv cu nevoi speciale (surdo-muți, infirmi, orbi etc), recomandând măsuri de pedagogie adecvată. Fătu credea că întreaga populație, de la orașe sau sate, trebuia să fie școlarizată la nivel mediu.
Pe lângă rolul de pilon al Universității ieșene, Anastasie Fătu a activat în cele mai prestigioase foruri academice, fiind ales membru titular al Academiei Române(1871), servind ca vicepreședinte al ei până în 1876, susținând numeroase discursuri de recepție pe teme de botanică, medicină și sănătate publică. A fost membru fondator al Societății medicilor și naturaliștilor din Iași, unul din cei mai activi președinți ai acestei instituții. Sub egida sa societatea ieșeană a promovat cercetarea locală și a publicat primele reviste științifice. A fost membru al Societății medico-chirurgicale din București, membru al Societății de științe naturale al Ducatului Nassau, președinte al Societății pentru instruirea și educarea poporului în România. Tot ca recunoaștere a meritelelor sale științifice pe plan internațional venea cooptarea în 1881(avea 73 de ani) ca membru al Societăţii de Ştiinţe Naturale din centru universitar german Frankfurt-am-Main.
Se cuvine a-l cunoaște pe Anastasie Fătu ca omul care a făcut și importante donații, dezvăluind un simț civic remarcabil. „Societatea pentru încurajarea junilor români la învățătură” lua ființă în 1855, fondatorii Anastasie Fătu, Vasile Pogor, Dimitrie Ralet, Scarlat Vârnav venind astfel în sprijinul elevilor români care nu aveau mijloacele necesare de a-și continua pregătirea la o facultate în străinătate. Prin colectarea de fonduri necesare, nume ilustre ale culturii românești și-au desăvârșit devenirea profesională, printre primii beneficiari numărundu-se Vasile Conta, A. Urechia, C. Troteanu. Nedezmințit filantrop, Anastasie Fătu dona asociației suma de 1000 de ducați(adică 11700 de franci). Peste ani dorindu-și înființarea unui spital pediatric la Iași, dona 17.000 de lei, punea la dispoziția Epitropiei Spitalului „Sf. Spiridon” propria casă ce ar fi primit socială destinație, urmând să se deschidă aici o clinică pentru copii mai mici de 10 ani. Nu sunt singurele donații, academicianul remarcându-se pe plan ştiinţific naţional supunând atenţiei necesitatea întocmirii hărţii ştiinţifice a României și făcând totodată gestul de a dona suma de zece mii lei pentru instituirea unui fond destinat elaborării respectivei hărţi. Generos Mecena investind averea proprie pentru a pune bazele învățământului academic modern și a cercetării botanice și medicale din țara noastră.
Spirit metodic și neobosit, Anastasie Fătu nu a fost doar un teoretician ci mai ales un om de acțiune care a “însămânțat” știința în limba română, el însuși spunând adesea că “știința nu trebuie să fie un privilegiu al celor puțini ci un bun comun, explicat pe înțelesul tuturor, în limba țării sale”. Murea la începutul primăverii anului 1886(3 martie), mulțumit de ceea ce viața îi îngăuise să înfăptuiască. Noi cei de azi trebuie să conștientizăm că moștenirea lui Anastasie Fătu depășește granițele botanicii și medicinei, academicianul plecat din Mușata fiind considerat unul din marii arhitecți ai instituțiilor moderne din România secolului al XIX-lea.
Mihaela Ochianu – Biblioteca Județeană “Nicolae Milescu Spătarul” Vaslui
: Liviu Mărghitan, Ioan Mancaș – Membrii Academiei Române originari din județul Vaslui(Editura Multimedia Internațional, Arad, 2006); Gheorghe Iacob – Universitatea din Iași : (1860-2010) : Facultăți. Profesori. Școli Științifice(Editura Universității “Al. I. Cuza” Iași, 2011; Emil Popa – Figuri de botaniști români(Editura științifică, București, 1967); Elanul(Nr. 27/2003); ;