Senatorul Dumitru Manea (S.O.S. România) avertizează că Proiectul de lege privind prevenirea și combaterea antisemitismului, xenofobiei și discursului instigator la ură, cunoscut ca „Legea Vexler”, riscă să producă efecte grave asupra societății românești. Acesta susține că actul normativ se bazează pe interpretări istorice eronate, în special în ceea ce privește legionarismul și responsabilitatea României în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, și că prin adoptarea sa se validează un stigmat colectiv care afectează imaginea și memoria istorică a națiunii.
„Mistificări istorice care stau la baza Legii VexlerAstăzi, poate chiar în momentul în care vă vorbesc, se votează în Camera Deputaților, Proiectul de Lege privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului, xenofobiei, radicalizării şi a discursului instigator la ură – Pl-x nr. 168. Nu-mi fac iluzii asupra rezultatului votului. Proiectul va fi lege. Îmi fac griji în legătura cu consecințele acestei legi asupra poporului român. Este o lege inumană și profund antiromânească. A fost votată de 78 de senatori și, probabil, va fi votată de peste 150 de deputați. De fapt, nu mai are nicio importanță. Important e că aproximativ 250 de oameni au validat stigmatul de popor genocidar aruncat asupra poporului romîn. Urmașii senatorilor și deputaților care au votat această lege vor fi și ei vlăstarele unui popor criminal. Și fiii lor la fel. Și tot așa, acum și în veci. Includerea legionarismului în același pachet infracțional cu fascismul și nazismul este o nedreptate strigătoare la cer și denotă o profundă necunoaștere istorică sau o condamnabilă mistificare a ei. Deși Institutul Elie Wiesel & Comp le pune permanent, cu obstinație, sub aceeași umbrelă („extrema dreaptă interbelică”), nazismul și legionarismul sunt două fenomene radical diferite: Nazismul a fost o ideologie rasial-biologică, seculară, violent-expansionistă. Legionarismul a fost o mișcare mistică, ortodoxă, morală, cu un caracter ascetic și martiric, unic în Europa interbelică. Dacă nazismul a fost o religie a rasei și a statului, legionarismul a fost o religie a jertfei și a credinței.
Nazismul promova cultul forței brutale, al armatei și al războiului, represiunea masivă, exterminarea planificată, expansionismul militar. Legionarismul punea accentul pe ascetism, jertfă și suferință personală (Codreanu vorbea despre „educația prin închisoare și moarte”) și cultiva o mistică a morții. Acțiunile legionarilor erau mai mult exemplare și morale decât militare (deși au existat asasinate politice, acestea erau faptele unor legionari, nu o practică doctrinară). În privința stigmatului de popor genocidar, cauzator de holocaust, atribuit românilor, pentru uciderea a 400.000 de evrei, și aceasta este o grosolană mistificare, o absurditate matematică și demografică. Cifra de 400.000 de victime evreiești, este atribuită statului român prin Raportul Comisiei Internaționale „Elie Wiesel” (2004). Aceeași cifră este reluată de institute, manuale, discursuri politice și spațiul mediatic, deși există o contradicție matematică flagrantă între acest număr și datele demografice oficiale ale României. Conform recensământului oficial din 1930, în România Mare trăiau 756.930 de evrei. Aceasta era populația evreiască totală din granițele României interbelice. În urma pierderilor teritoriale din 1940 (Basarabia, nordul Bucovinei, nordul Transilvaniei și Cadrilaterul), România a rămas cu 312.972 de evrei (sursa: documente oficiale ale statului român, istoriografie israeliană și românească). Așadar, în România care a intrat efectiv în război alături de Germania, nu mai existau nici măcar 320.000 de evrei.
Se pune întrebarea: dacă România avea ≈ 312.000 de evrei, atunci cum putea statul român să ucidă 400.000 și, simultan, să salveze 400.000, așa cum a afirmat Shimon Peres în 2010? (afirmație necontestată de statul Israel, fiind, de altfel, recunoscută și în lucrări documentare) De unde apare mistificarea care stă, de fapt, la baza Pl-x nr. 168 și a întregii supralegislații privind antisemitismul, care a precedat-o? Ei, bine, Comisia „Wiesel” a introdus în categoria „victime ale Holocaustului în responsabilitatea României” următoarele populații evreiești, ca și când toate ar fi aparținut României:
1. Evreii din Basarabia și nordul Bucovinei, teritorii pierdute în 1940 (deci neincluse în recensământul oficial al României).2. Evreii din Transnistria, teritoriu ucrainean administrat temporar de armata română, dar care nu a făcut niciodată parte din România.3. Evreii ucraineni și sovietici aflați în zonele de război administrate militar.
Această metodă este lipsită de rigoare demografică și este inacceptabilă metodologic, dar reprezintă fundamentul cifrei de „400.000 de victime” și a legii pe care și dumneavoastră, domnilor senatori, ați votat-o. Ea creează falsa impresie că România ar fi exterminat o populație evreiască mai mare decât populația evreiască totală pe care a avut-o vreodată. Motivele pentru care „Legea Vexler 2” trebuia respinsă de la bun început sunt mai multe. Dar chiar și numai pentru aceste două grave mistificări istorice, proiectul legislativ nu trebuia votat pentru nimic în lume, căci va produce un rău imens României și românilor. Consecințele sunt previzibile, dar amploarea lor nu. Cei care au votat această lege ar merită în exclusivitate tot răul consecințelor ei. Eu n-am puterea Mântuitorului să spun „Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac!”. Am să invoc doar un vers din poezia „Preghiera” (Rugăciune) a unui foarte important poet italian, Giuseppe Ungaretti: „Dă, Doamne, fiecăruia moartea sa”, a precizat Dumitru Manea, senator S.O.S. România.