Judecătorii Curții Constituționale au transmis motivarea deciziei la sesizarea ICCJ privind Legea pensiilor de serviciu, adică pensiile speciale. Curtea Constituțională a stabilit că, în cauza de față, Guvernul și-a angajat răspunderea asupra Legii pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu cu respectarea art.114 din Constituție. Totuși, Guvernul nu a așteptat timp de 30 de zile avizul CSM, iar asta încalcă art.1 alin.(3) și (5) raportat la art.133 alin.(1) și art.134 alin.(4) din Constituție.
„Curtea constată că modificările realizate urmăresc trei paliere principale, și anume: egalizarea vârstei de pensionare a personalului din sistemul de justiție cu vârsta de pensionare a personalului din sistemul general de pensii, ceea ce presupune o nouă creștere etapizată a acesteia în raport cu reforma realizată în anul 2023; valorizarea în calculul stagiului de cotizare atât a vechimii efective în funcție, cât și a celei în muncă, prin acordarea unei ponderi semnificative și obligatorii vechimii efective în funcție în calculul stagiului antereferit, ceea ce echivalează cu o creștere a vechimii necesare pentru a accesa pensia de serviciu în raport cu reforma realizată în anul 2023; regândirea stabilirii cuantumului pensiei de serviciu, care urmează să fie plafonată la 70% din venitul net avut în ultima lună de activitate înainte de data pensionării, ceea ce echivalează cu o nouă diminuare a cuantumului pensiei de serviciu după cea realizată în anul 2023.
Ca atare, Curtea observă că noua reformă a pensiilor de serviciu nu aduce în discuție un element aleatoriu, ci promovează o soluție legislativă mai restrictivă sub aspectul condițiilor ce trebuie întrunite pentru a beneficia de pensia de serviciu, precum Legea nr.282/2023, care, la rândul său, a promovat o viziune mai restrictivă în privința accesării pensiei de serviciu.
Având în vedere cele expuse, se constată că legea criticată a fost adoptată pentru corectarea inechităților existente în domeniul pensiilor de serviciu din sistemul justiției, nu promovează soluții legislative aleatorii, ci racordate la realitatea socială și financiară a țării, iar soluțiile legislative reglementate au o structură, o concepție și un scop concordante. Prin urmare, legea criticată nu încalcă principiul securității juridice [art.1 alin.(5) din Constituție].
De altfel, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională a statuat că a nega posibilitatea legiuitorului de a modifica sau de a abroga o normă ar însemna negarea competenţei sale legislative (Decizia nr.381 din 4 iulie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.890 din 3 octombrie 2023, paragraful 32). Totodată, autoritatea legiuitoare are dreptul de a elabora politica legislativă în domeniul pensiilor în concordanţă cu condiţiile economice şi sociale existente la un moment dat. Dacă autoritatea legiuitoare a elaborat un sistem de pensii, bazat pe anumite condiţii de vârstă şi de cotizare, nu înseamnă că acesta nu ar mai putea fi niciodată schimbat. Într-o astfel de concepţie se poate ajunge la negarea evoluţiei în reglementarea juridică a oricărui domeniu de activitate, ceea ce nu se poate admite (Decizia nr.20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.72 din 18 februarie 2000).
Cu privire la succesiunea modificărilor care determină coexistența mai multor regimuri juridice
Curtea Constituţională a reţinut că impunerea de reguli şi obligaţii noi fără reglementarea unui termen adecvat care să permită subiectului de drept să răspundă noilor cerinţe legislative reprezintă o încălcare a exigenţelor constituţionale sub aspectul principiului securităţii juridice şi al principiului încrederii legitime care impune limitarea posibilităţilor de modificare a normelor juridice şi stabilitatea regulilor instituite prin acestea (a se vedea Decizia nr.26 din 18 ianuarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.116 din 15 februarie 2012, sau Decizia nr.692 din 17 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.629 din 4 iulie 2025, paragraful 38).
Cu privire la principiul încrederii legitime, se poate observa că o corecție a sistemului de pensii de serviciu din rațiuni de echitate socială, cu aplicarea unei perioade de tranziție de peste 11 ani, nu este de natură să submineze principiul antereferit, din contră, încrederea legitimă a cetățenilor în acțiunea statului este susținută de realizarea de către guvernanți a „binelui general” postulat de J. J. Rousseau, care poate diferi de binele individual al unui cetățean sau a celui de grup. Rezultă că principiul încrederii legitime, cuprins în mod implicit în art.1 alin.(3) din Constituție (statul de drept), se raportează la societate în ansamblul său și nu este încălcat.
Cu privire la critica de neconstituționalitate privind compararea regimului juridic promovat de noua reglementare cu cea stabilită prin acte normative anterioare (Legea nr.303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1102 din 16 noiembrie 2022 și Legea nr.282/2023) și desprinderea din această comparație a concluziei existenței unei discriminări în privința persoanelor care beneficiază de unul sau altul dintre cele două regimuri juridice succesive, Curtea, în esență, prin jurisprudența sa, a statuat că asemenea diferențe de regim juridic nu încalcă art.16 alin.(1) din Constituție.
Faptul că, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii defavorabile, apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective (Decizia nr.44 din 24 aprilie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.345 din 17 decembrie 1996). Altfel spus, inegalitatea de tratament juridic nu reprezintă un viciu de neconstituţionalitate, dacă este rezultatul unor regimuri juridice diferite, aplicate succesiv în timp, incidente în virtutea principiului tempus regit actum (a se vedea, în acest sens, şi Decizia nr.662 din 15 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.885 din 26 noiembrie 2015, paragraful 19).
Curtea a arătat că respectarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr.20 din 2 februarie 2000, precitată, Decizia nr.820 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.39 din 18 ianuarie 2007, Decizia nr.1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.30 din 13 ianuarie 2011, Decizia nr.244 din 3 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.787 din 9 august 2022, paragraful 20, Decizia nr.249 din 14 mai 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.848 din 26 august 2024, paragraful 27).”, se arată în motivarea CCR.
Sursa: https://www.bzi.ro/motivarea-deciziei-la-sesizarea-iccj-privind-legea-pensiilor-speciale-5395622