În loc să fie un semn al prosperității, această statistică este dovada unei prăbușiri morale și a unei Românii bolnave, seduse de mirajul îmbogățirii rapide și a pierderii controlului. Mii de familii se destramă anual din cauza dependenței de jocuri de noroc, mii de oameni își pierd casele, locurile de muncă și chiar viețile, în timp ce statul se preface că nu vede.
Cine este de vină pentru această epidemie a ruletelor, aparatelor și pariurilor sportive care sufocă țara? În primul rând,Guvernul PSD–PNL–USR–UDMR, care de ani buni refuză să ia măsuri reale pentru limitarea acestei industrii toxice. Sub pretextul „libertății economice” și al „taxelor încasate la buget”, autoritățile au permis dezvoltarea haotică a mii de săli de jocuri în fiecare cartier, lângă școli, biserici sau spitale.
Profiturile merg în buzunarele câtorva companii și grupuri de interese! Dependenții pierd tot, chiar și viața
Prim-ministrul Ilie Bolojan, în loc să propună o reformă morală și o legislație strictă, preferă tăcerea vinovată. Nu există niciun plan concret de limitare a publicității pentru jocurile de noroc, nicio interdicție privind amplasarea cazinourilor și nicio strategie de prevenție pentru protejarea tinerilor. De fapt, statul român pare să fie partenerul tăcut al industriei dependenței.
Comparația cuLas Vegaseste nu doar rușinoasă, ci absurdă. Orașul american este un simbol al divertismentului global, construit pe o economie a turismului și a luxului. Bucureștiul, în schimb, este un oraș al contrastelor, unde la câteva străzi de un cazinou plin, un bătrân scormonește prin gunoaie pentru o bucată de pâine.
Cazinourile nu aduc prosperitate, ci doar distrugere mascată! Profiturile merg în buzunarele câtorva companii și grupuri de interese, în timp ce cetățenii de rând plătesc nota — cu depresie, datorii și disperare. Unii mai neputincioși aleg să se sinucidă! Nu puține familii din România s-au destrămat din cauza jocurilor de noroc . Mulți dintre dependenți, după ce pierd tot, aleg să se sinucidă! România nu este o țară bogată care își permite luxul pierderii. Este o țară captivă între corupție și dependență.
În fiecare zi, tot mai mulți tineri își petrec nopțile în săli de păcănele, convinși că pot „da lovitura”. Statul tace, Biserica avertizează timid, iar media este cumpărată cu reclame de la marile lanțuri de pariuri. Este o tragedie colectivă care se desfășoară în tăcere, în timp ce România își pierde generația viitoare.
Nicio țară sănătoasă nu își poate construi viitorul pe jocuri de noroc. Când capitala țării devine un paradis al ruinei morale, atunci întreaga societate este bolnavă.