„Sindromul Italia” descrie o formă particulară de depresie, specifică femeilor care au lucrat ani întregi în străinătate, departe de familie, adesea în condiții grele și de izolare, scrie
„De multe ori, primele simptome care apar sunt doar fizice – dureri de spate, tulburări gastrointestinale, insomnii sau pierderea poftei de mâncare – fără ca pacientele să înțeleagă că este vorba despre o tulburare psihică”, explica prof. dr. Roxana Chiriță, de la „Socola”, încă din perioada în care studiul era în derulare.
Potrivit specialiștilor, aproximativ 5% dintre femeile internate pentru depresie în unitatea medicală ieșeană suferă de o formă a acestei tulburări asociate migrației economice.
Boala izolării și a dorului
Termenul a fost introdus la începutul anilor 2000 de doi psihiatri ucraineni, Andri Kiseliov și Anatoli Faifrich, care au observat simptome similare la femeile emigrante din Europa de Est și America de Sud.Pacientele prezentau un tablou clinic complex: depresie, anxietate, insomnie, halucinații, comportament obsesiv sau paranoic și, în cazuri grave, tentative de suicid.
Platforma europeană No Left Behind Children, un proiect Erasmus, a inclus fenomenul pe lista bolilor sociale care afectează atât părinții migranți, cât și copiii rămași acasă.
Povestea Corinei, românca internată după doi ani de muncă în Italia
Un articol recent din The New York Times, semnat de jurnalista română Andrada Lăutaru, readuce în prim-plan cazul unei femei din România, Corina Vasiloaia, în vârstă de 48 de ani.După doi ani petrecuți în Italia, unde îngrijea un cuplu de vârstnici în Toscana, femeia a început să sufere de halucinații și episoade de panică severă. „Nu mai puteam dormi. Într-o zi am fugit din casă țipând. Strigam către Dumnezeu: «Dumnezeule, ajută-mă!»”, a povestit ea.
Corina a fost internată mai întâi în Italia, apoi în România. Medicul ei, psihiatra Raluca Modoranu de la „Socola”, spune că femeia nu avea nicio afecțiune psihică anterioară, dar la cinci ani după întoarcere încă urmează tratament.
Un fenomen cu impact asupra întregii familii
Specialiștii avertizează că „sindromul Italia” nu afectează doar femeile plecate la muncă, ci și copiii lor rămași acasă. Dorul, vinovăția și distanța emoțională devin factori care duc la traume de lungă durată în familie.