Dacă te gândești să cumperi sau să adopți o broască țestoasă, mai mult ca sigur te-ai întrebat cât trăiește aceasta, mai ales în acvariu. Află în rândurile următoare tot ce trebuie să știi despre aceste animăluțe mici.
Cât trăiește o broască țestoasă în acvariu? Broaștele țestoase de acvariu sunt printre cele mai longevive animale de companie, iar durata lor de viață poate fi surprinzător de mare. În funcție de specie, alimentație și condițiile de mediu, o țestoasă poate trăi chiar și câteva decenii, devenind un companion de durată pentru stăpânul ei.
Cât trăiește o broască țestoasă în acvariu?
Unele exemplare ajung la vârste impresionante, depășind 40 de ani, însă există cazuri rare în care anumite specii de țestoase au trăit chiar și peste un secol. În mediul natural, unde condițiile sunt ideale, unele specii gigantice pot depăși vârsta de 100 de ani, făcând din ele simboluri ale longevității și rezistenței.
Pentru a înțelege cât trăiește o țestoasă de acvariu, trebuie mai întâi identificată specia. De exemplu, broaștele țestoase cu urechi roșii, una dintre cele mai populare specii ținute în acvarii, pot trăi între 25 și 30 de ani dacă beneficiază de o îngrijire corespunzătoare. Alte specii, precum țestoasele cu carapace moale sau cele acvatice mai mari, pot depăși chiar 50 de ani. În condiții excelente, durata de viață a unei țestoase poate fi atât de mare încât să treacă dintr-o generație în alta, existând relatări despre exemplare care au depășit 150 sau chiar 200 de ani. De pildă, Adwaita, o țestoasă gigant din specia Aldabra, se spune că ar fi trăit 255 de ani, iar alte exemplare faimoase, precum Timothy și Harriet, au depășit vârsta de 150 de ani. Chiar dacă aceste date sunt bazate mai mult pe estimări, ele arată potențialul incredibil al acestor creaturi de a supraviețui timp îndelungat.
Longevitatea unei țestoase depinde însă, în mare măsură, de stilul de viață și de mediul în caretrăiește. Alimentația joacă un rol crucial în sănătatea generală a animalului. Țestoasele sunt, în funcție de specie, erbivore, carnivore sau omnivore. De exemplu, cele cu carapace moale preferă hrana bogată în proteine, precum pești mici sau carne, în timp ce broaștele țestoase cu urechi roșii au nevoie de o dietă echilibrată, care să includă legume, fructe, pește și insecte. O alimentație corectă previne apariția deficiențelor de vitamine și minerale, în special a deficitului de vitamina A și calciu, care sunt printre cele mai frecvente cauze de îmbolnăvire la țestoasele crescute în captivitate. În lipsa acestor nutrienți, sistemul imunitar al țestoasei slăbește, iar carapacea și pielea pot suferi modificări vizibile.
Cum să ai grijă de ele?
Pe lângă hrană, mediul în care trăiește țestoasa este la fel de important. Apa trebuie să fie curată și filtrată constant, iar temperatura trebuie menținută la un nivel optim, întrucât aceste reptile sunt sensibile la variațiile de temperatură. De asemenea, țestoasele au nevoie de o zonă uscată unde să se poată odihni și să se expună la lumină, preferabil una care reproduce efectul razelor solare. Lipsa luminii naturale sau a unei surse de UVB duce, în timp, la probleme de metabolism și la o carapace fragilă. Vizitele regulate la medicul veterinar pot ajuta la depistarea timpurie a bolilor și la menținerea sănătății generale.
Printre cele mai comune probleme întâlnite la țestoasele de acvariu se numără infecțiile respiratorii, abcesele,infecțiilecarapacei și prezența paraziților. În multe cazuri, aceste afecțiuni sunt cauzate de igiena precară a apei, de o alimentație dezechilibrată sau de lipsa de vitamine. De exemplu, infecțiile respiratorii apar frecvent din cauza deficienței de vitamina A, iar bolile carapacei sunt adesea rezultatul unui mediu umed, murdar sau al unor răni neglijate. Țestoasele ținute în aer liber pot fi expuse, de asemenea, prădătorilor sau schimbărilor bruște de temperatură, motiv pentru care spațiul exterior trebuie să fie sigur și protejat.
Cât trăiește o broască țestoasă în acvariu? Durata de viață a unei țestoase de acvariu depinde de cât de bine este îngrijită. O dietă echilibrată, un mediu curat, o temperatură stabilă și îngrijirea medicală regulată pot transforma o mică țestoasă într-un companion de-o viață.