S-a stins scriitorul Virgil Tănase – la Paris, după o lungă bătălie cu cancerul, purtată cu demnitate. Ar fi împlinit, pe 16 iulie, 80 de ani. Odihnească-se-n pace!
Pomelnicul se deschide cu amintirile criticului și istoricului literar Paul Cernat: „Am avut cu el o relație amicală specială – acum zece ani, l-am vizitat și la Paris. A fost un scriitor excelent, deloc facil, și un intelectual critic de stânga inaderent sub toate regimurile – comunist și postcomunist deopotrivă. La mijlocul anilor ‘60 a fost exmatriculat de la Litere (din 1970 s-a înscris la regie de teatru) pentru discuții neprincipiale despre Cioran, trimis să lucreze ca betonist în Galațiul natal; recrutat, prin șantaj, de poliția politică pentru a-l supraveghea pe Marcel Petrișor defectează, iar tentativa de a publica în Franța, clandestin, un roman îl transformă în vecin cu Paul Goma pe radarele represiunii.”
Jocuri periculoase
În rotundul crochiului: „Onirist târziu din grupul Țepeneag (ajuns, iată, ultimul mohican!), Virgil Tănase a fost prins la începutul anilor ‘80 într-o operațiune rocambolescă, care a implicat un joc periculos (asumat) cu Securitatea și cu serviciile secrete franceze, încheiat cu expatrierea sa și cu anularea vizitei în România a președintelui Mitterand (episodul a fost relatat de Virgil Tănase cu mai multe ocazii – vezi și volumul Leapșa pe murite). Debutul editorial a fost o… traducere din franceză: Despre Racine de Roland Barthes – cu ultimul Barthes își va da, în 1979, doctoratul în semiologia artei. Din 1999 a fost profesor la Internațional de Imagine și Sunet de la Paris. După exilare, a desfășurat în limba franceză o activitate prodigioasă de prozator experimental (artist versatil și inovativ), dramaturg (notabil), regizor, jurnalist, traducător și ulterior, la Gallimard, autor de (excelente) biografii romanțate despre mari scriitori și Sf. Francisc.”
Personalitate dublu identitară
„Unele volume – a reluat profesorul Paul Cernat – au fost rescrise chiar de el în română (ca în cazul lui Panait Istrati, dar cu alte instrumente); preferatele mele rămân, între toate, amplul roman Zoia și Apocalipsa unui adolescent de familie. După 1990 a ocupat, o vreme, funcții de reprezentare externă care i-au adus și mulți inamici – volumul-dialog de acum câțiva ani cu Simona Modreanu le recuperează într-un autoportret pasionant. În ultima vreme lucra la un roman scris direct în română: Mersul trenurilor. În ciuda bolii, era mereu activ, scria, venea mereu în țară pentru lansări, dezbateri la Muzeul Național al Literaturii Române etc., ne întâlneam (cândva) des, era un conviv atașant – un om cald și generos, curajos și modest, străin într-o cultură de oportuniști vanitoși. Un scriitor de reintegrat la vârf și o personalitate dublu identitară față de care literatura noastră are, încă, unele restanțe. Ne va lipsi. Mie, cu siguranță, îmi va lipsi, ca un prieten mai vârstnic… Dumnezeu să-l odihnească în pace. Condoleanțe familiei.”
Viața ca-n filme
Despre Virgil Tănase a păstrat amintiri intacte și Bogdan Crețu, critic literar și scriitor: „Virgil Tănase a avut o viață ca un roman, pe care și-o povestește în cartea de memorii Leapșa pe murite: membru al grupului oniric, cu un comportament insolent față de regimul comunist, dat afară din facultate și strâns cu ușa să accepte un pact de colaborare cu Securitatea, pe care îl duce prompt în derizoriu (și pe care, mai ales, nu îl ascunde după 1990, ca atâția alții), Virgil Tănase nu reușise să publice nicio carte în limba română până la plecarea din țară, din 1975. Se stabilește apoi la Paris, unde își face un nume de romancier și de regizor, fără a uita de unde a plecat: traduce și sprijină publicarea, la Editura Flammarion, a unor prozatori români foarte buni, precum Ștefan Bănulescu, Nicolae Breban, D.R. Popescu.”
Mesaj de adio
Mai mult: „Ca urmare a unui pamflet apărut în revista Actuel în ianuarie 1982, intitulat Sa Majesté Ceausescu I-er, roi communiste, Virgil Tănase devine, alături de Paul Goma, ținta unui asasinat ordonat de dictator, și de aici începe o poveste de spionaj, în care asasinul, Matei Haiducu, se predă serviciilor franceze, care înscenează o răpire a lui Virgil Tănase pentru a dejuca planurile lui Ceaușescu (…) Am avut o relație specială cu el, era un causeur. Am primit acum câteva zile un mesaj de adio demn, în care era atașat ultimul lui roman, masiv, Mersul trenurilor, care stă să apară la Editura Junimea din Iași. Primul scris în limba română. Îl voi citi. Odihnească-se-n pace!”
80 de ani ar fi împlinit scriitorul Virgil Tănase în 16 iulie 2025.
„Virgil Tănase a fost un scriitor excelent, deloc facil, și un intelectual critic de stânga inaderent sub toate regimurile – comunist și postcomunist deopotrivă.”, Paul Cernat, critic literar
„Virgil Tănase era un conviv atașant – un om cald și generos, curajos și modest, străin într-o cultură de oportuniști vanitoși.”, Paul Cernat
Sursa: https://jurnalul.ro/cultura/virgil-tanase-oniric-zvac-1002312.html