* lucrările de restaurare de la Biserica „Sfinții Atanasie și Chiril” au scos la iveală 57 de schelete umane, o descoperire care redeschide istoria unuia dintre cele mai vechi lăcașuri de cult din oraș * ridicată în secolul al XVII-lea, în vechea zonă a „Cimitirului săracilor”, biserica ascunde sub pământ urmele unei lumi dispărute * arheologia arată că perimetrul din jurul străzii Sfântul Atanasie este unul dintre cele mai dense spații funerare cercetate în ultimii ani în Iași
O descoperire făcută în timpul restaurării Bisericii „Sfinții Atanasie și Chiril” are toate ingredientele unui subiect major pentru Iași: patrimoniu, memorie urbană, arheologie și istorie locală. 57 de schelete umane au fost găsite în timpul lucrărilor de la acest monument istoric aflat în centrul vechi al orașului. Informația nu vine, de fapt, dintr-un gol istoric, ci dintr-un loc despre care documentele și cercetările anterioare arătau deja că a funcționat vreme îndelungată ca spațiu funerar.
Biserica este una dintre cele mai vechi din Iași. Parohia și sursele istorice o plasează între anii 1672 și 1674, în centrul vechi al orașului, într-un perimetru aflat odinioară în afara zidurilor cetății, pe locul numit „Cimitirul săracilor”. Tot acolo a funcționat, la începutul secolului al XIX-lea, primul cor bisericesc din Moldova, iar monumentul a traversat incendii, bombardamente și cutremure, intrând în restaurare abia după decenii de degradare severă. În octombrie 2025 a fost lansat oficial proiectul de restaurare, finanțat printr-un grant european de un milion de euro.
Ce face descoperirea și mai importantă este contextul arheologic al întregii zone. Într-un rezumat științific prezentat în 2024, cercetătorii conduși de arheologul George Bilavschi arată că, în arealul de pe Stradela Sf. Atanasie 1A, investigat între 2019 și 2023, au fost identificate peste 730 de complexe și contexte arheologice, dintre care aproximativ 650 funerare. Specialiștii spun că această zonă corespunde vechiului „cimitir turcesc” din documentele istorice și cartografice, iar densitatea înmormântărilor este deosebit de mare. Cu alte cuvinte, descoperirea celor 57 de schelete de acum confirmă încă o dată că sub centrul vechi al Iașului există o arhivă umană uriașă, încă insuficient cunoscută.
Pentru publicul larg, șocul vine din cifră. Pentru istorici și arheologi, însă, adevărata miză este alta: fiecare mormânt poate spune ceva despre vechiul Iași, despre epidemii, despre sărăcie, despre structura mahalalelor și despre felul în care orașul și-a îngropat morții de-a lungul secolelor. În chiar prezentarea istorică a parohiei se menționează limpede că în curtea bisericii a existat cimitir până în 1946, când acesta a fost desființat, fără să mai rămână urme vizibile ale vechilor morminte. Restaurarea scoate acum la suprafață exact ceea ce memoria locului păstrase doar fragmentar.
Pentru Iași, subiectul depășește granița unei simple știri de patrimoniu. El vorbește despre felul în care marile lucrări de restaurare schimbă nu doar fața monumentelor, ci și ceea ce știm despre oraș. Biserica „Sfinții Atanasie și Chiril”, unul dintre monumentele afectate grav de istorie și de nepăsare, nu este doar un șantier de consolidare. Devine, pas cu pas, un loc de recuperare a memoriei urbane. Iar cele 57 de schelete descoperite acum spun limpede că sub piatra veche a Iașului continuă să existe o lume întreagă care așteaptă să fie cunoscută.
Maura ANGHEL