Declarațiile făcute de președintele Patronatului Importatorilor de Forță de Muncă din România, Romulus Badea, scot la iveală un conflict latent care riscă să escaladeze rapid într-o criză economică cu efecte în lanț. Subiectul: cine decide, în final, viitorul pieței muncii din România.
În centrul furtunii se află proiectul de Ordonanță de Urgență privind admisia și șederea străinilor, un document care, potrivit patronatelor, ar putea schimba radical regulile jocului – dar nu în favoarea economiei. Din contră. Reprezentanții mediului de business acuză că statul, prin instituții precum Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, își arogă unilateral puterea de a decide ce profesii sunt deficitare și cine poate sau nu să fie adus din afara țării pentru a acoperi aceste goluri.
Această abordare este descrisă ca fiind nu doar rigidă, ci periculos de deconectată de realitatea economică. În timp ce alte state europene folosesc listele de profesii deficitare ca instrumente flexibile, menite să accelereze recrutarea și să susțină creșterea economică, în România acestea riscă să devină, susțin patronatele, bariere birocratice care sufocă inițiativa.
Dar adevărata bombă cu ceas este reprezentată de limitările impuse companiilor. Reguli precum obligativitatea unui istoric de activitate de cel puțin un an sau plafonarea numărului de angajați străini la jumătate din media angajaților existenți pot transforma visul antreprenorial într-un coșmar administrativ. Pentru start-up-uri, efectul este devastator: firmele aflate la început de drum, cu doar unu sau doi angajați, ar putea fi practic condamnate la stagnare, incapabile să se extindă chiar și atunci când oportunitățile apar.
Și nu se oprește aici. Sistemul de sancțiuni propus ridică semne de alarmă fără precedent. Amenzi care pot ajunge la zeci de mii de lei per angajat și garanții financiare de până la 75.000 de euro pentru agențiile de recrutare creează o presiune uriașă asupra companiilor. În scenarii extreme, o simplă eroare administrativă ar putea genera penalități de sute de mii de lei, fără plafonare și, mai grav, fără mecanisme reale de apărare.
Patronatele avertizează că aceste măsuri nu mai au nimic în comun cu ideea de reglementare echilibrată și că se apropie periculos de mult de ceea ce numesc „execuția economică” a firmelor. Mai ales în contextul în care garanțiile pot fi confiscate fără o decizie judecătorească prealabilă, ceea ce ridică serioase semne de întrebare privind respectarea drepturilor fundamentale.
În paralel, organizații precum Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România trag un semnal de alarmă asupra impactului sistemic al acestor măsuri. IMM-urile, coloana vertebrală a economiei românești, ar putea fi primele victime ale unui cadru legislativ perceput ca ostil și impredictibil.
Pentru că, la urma urmei, România nu-și poate permite, într-un context economic fragil și cu un deficit acut de forță de muncă, să își limiteze singură accesul la resurse umane.Raluca STROE