„…înalt, subţire, cu barba neagră, lungă şi îngrijită, de care este foarte mândru, de vreme ce necontenit o peaptănă şi o netezeşte, cu figura ironică şi cu mersul legănat, (…) modelul omului mulţumit de sine şi pe care micele inconveniente ale vieţei nu-l ating” – așa arăta cel mai talentat membru al grupului Vernescu. „Caracteristica naturii dlui Enacovici” era „iubirea pentru combinaţiile politice”, „atracţia pentru lucrarea între culise” (Gh. Panu, Portrete parlamentare. A. Enacovici, în: „Lupta”, nr. 899, 4 august 1889, p. 1), trăsătură care explică și cazul particular al pălmuirii din sala Tribunalului.
De profesie era avocat. După studiile de la Academia Mihăileană, ca elev intern (1865), urmă cursurile Facultăților de Litere și Drept din Iași. Apoi se stabili definitiv la Botoșani:
„Subsemnatul absolvind cursul său de drept la facultatea juridică din Universitatea de Iassi și dobândind înscrierea în tabloul ordinii avocaților, aduce la cunoștința onor. public că fixându-și domiciliul în Botoșani începe a exercita profesiunea sa de avocat.
Toți acei onorabili Domni și Doamne, care vor binevoi a mă onora cu încrederea lor, se pot adresa către sub-scrisul, în casele părintelui său, de la orele 8-11 anti-meridiane, și de la 4-6 post-meridiane.//Alesandru Enacovici” („Curierul de Iassi”, nr. 31, 27 octombrie 1868, p. 4). Avea 24 sau 26 de ani (anul nașterii sale este indicat diferit în diferite surse: 1842, 1844 și chiar – mai puțin probabil – 1848).
În aceeași casă, părintească, își va deschide, peste câțiva ani, un cabinet pentru consultări, fratele său, Șerban:
„Doctorul Șerban Enacovici// Doctor în medicină și chirurgie, Magistru în arta Obstetrică (Accoucheur, Mamos) de la Universitatea din Viena, localizându-se în urbea Botoșani, cu locuința în casele părintești, aduce la cunoștința onor. public că ordinează de la oarele 8-10 dimineața, și de la 2-3 post meridiane; pentru acei lipsiți de mijloace dă consultațiuni gratuite” („Curierul de Iassi”, nr. 7, 19 ianuarie 1873, p. 4).
Șerban și Alexandru mai aveau 9 sau 11 frați. Numele lor apar și într-un necrolog al lui Șerban Enacovici:
„Anastasia Enacovici mamă,și Elena,,șiEnacovici, frați și cumnată,Cerchez soră, Titus și Anibal Enacovici, Adela și Chiril Athanasiu cu copiii, Constanța și Vasile Pallady cu copila, Maria și Dr. Ioan Capșa cu copiii, Natalia Liciu cu copiii, Ioan T. Liciu, Constanța și N. T. Ionescu nepoți, precum și familiile Anghelichi și Arapu, au durerea a anunța moartea iubitului lor//Șerban Enacovici fost medic primar de oraș, medic primar de județ, profesor de igienă la Liceul din Botoșani, posedând «Crucea Trecerea Dunărei» și mai multe ordine române și streine decedat în orașul Botoșani, Duminecă 3 Februarie 1908, în etate de 66 ani.// Înmormântarea va avea loc Marți 5 Februarie a. c. la orele 2 p. m., în Cimitirul Eternitatea din localitate” („Viitorul”, nr. 89, 6 februarie 1908, p. 3)
Din lista de la 1908, lipseau: Agripina, Smaranda, Natalia, Eusebiu și Mihai, care nu mai erau nici ei în viață.
Alexandru Enacovici îl va moșteni pe fratele său Șerban, devenind legatar universal și deținătorul întregii averi, având și câteva procese pentru lichidarea unor datorii rămase de pe urma lui.
Căsătorit cu Maria Arapu, fiica lui Vasile Arapu și sora lui Ion Arapu, Alexandru Enacovic a avut trei fiice.
Eugenie Enacovici, fiica cea mai mare, a decedat la vârsta de 23 de ani, după cum aflăm dintr-un mesaj de condoleanțe publicat de „Lupta”. Obţinuse bacalaureatul cu distincţie la Universitatea din Iaşi şi absolvise facultatea de filosofie din Paris („Lupta”, nr. 2268, 9 aprilie 1894, p. 2).
Ecaterina Enacovici s-a căsătorit, în 1901, cu Vasile I. Palladi din Iași. Nunta avusese loc pe 5 octombrie în casa de pe Marchian, nr. 4, pe care, de altfel, aveau s-o moștenească. „Pe la 10 ore, saloanele erau pline”, scria presa, remarcând prezența atâtor personaje care au scris istorie în Botoșani: dr. Isaak, Gr. Goilav, M. Ciulei, Leon Ghyca Dumbrăveni, Șerban Enacovici, B. și M. Moscovici, frații Moruzzi, frații Pallade, Pilat, Pădure, Art. Rosetti, Atanasiu, frații Saint-Georges, Caimacan, A. Smeltz, I. Herescu, G. Enacovici, D. Enacovici, Mavrodin, Bădescu („Evenimentul”, nr. 213, 11 octombrie 1901, p. 3).
Maria s-a căsătorit, în 1903, cu doctorul Capșa, și acest eveniment fiind reflectat în amănunt în presa vremii.
Între cele două familii au existat până la o vreme relații strânse, din moment ce Vasile Palladi reprezenta interesele familiei Capșa. În decembrie 1927 însă, „Monitorul Oficial” publica următorul anunț:
„Subsemnata, Maria Dr. Capșa, cu consimțimântul soțului meu Dr. Ioan C. Capșa, ambii domiciliați în Botoșani, bulevardul Eminescu No. 76, declar prin aceasta că revoc procura ce am dat d-lui Vasile Palladi din Botoșani, strada Marchian No 4 autentificat de tribunalul Botoșani sub No. 3.568 din 2 Noemvrie 1926, revocându-i orice fel de putere sau autorizație.// Astfel de azi înainte de Vasile Palladi nu mă va mai putea reprezenta și nici nu va mai putea face și semnă în numele meu nici un fel de act, declarație sau cerere, nu va mai putea gira averea mea, nici încasa în numele meu vreo sumă oarecare, neputându-mi fi opozabil, nimic din ceea ce dânsul va face de azi înainte.// De asemenea declar nulă că orice procură de substituire, pe care dânsul ar fi dat-o vreunei persoane, în baza mandatului ce avea dela mine.// Făcut la Botoșani la 13 Decemvrie 1927, Maria Dr. Capșa.// Consimt ca soț, Dr. I. C. Capșa” („Monitorul Oficial”, nr. 285, 29 decembrie 1927, p. 67).
Conacul de la Podriga îi va reveni Ecaterinei, căsătorită cu Vasile Palladi, care va da numele său conacului – inversat, eronat –, cunoscut drept conacul Palade Vasiliu (!).
– Ala Sainenco,
Memorialul Ipotești – Centrul Național de Studii „Mihai Eminescu”