PS Iosif Păuleţ,episcop de Iași a transmis credincioșilor de rit catolic Pastorala de Paște 2026.
Cristos, speranţa mea, a înviat!
Cucernici părinţi, iubiţi fraţi şi surori în Domnul,
În aceste zile binecuvântate, inima ne este plină de bucurie. Suntem învăluiţi în lumina învierii lui Cristos şi ne simţim îndemnaţi să purtăm şi celorlalţi această lumină. Atât de mare ne este bucuria, încât vrem să o împărtăşim cu ceilalţi. De aceea, pentru mai multe săptămâni ne vom saluta între noi cu frumosul salut pascal „Cristos a înviat! Adevărat a înviat!”. Acest salut reprezintă o mărturie de credinţă. În acest salut este cuprins misterul central al credinţei creştine. Vă îndemn să folosiţi adesea acest salut binecuvântat, ştiind că, pronunţându-l, transmitem o veste bună şi un mesaj de speranţă.
În Secvenţa de Paşti pe care o cântăm în aceste zile luminate auzim cuvintele: „Cristos, speranţa mea, a înviat! El va merge înaintea voastră în Galileea. Noi o ştim: Cristos Domnul a înviat cu adevărat din morţi”. Într-adevăr, Paştele este sărbătoarea speranţei. Este celebrarea victoriei asupra morţii şi a păcatului. Este trecerea cea mare: de la noapte la lumină; de la sclavie, la libertate; de la păcat, la har; de la tristeţe, la speranţă. Cristos, Paştele nostru, a fost jertfit. Asemenea bobului de grâu, a fost pus în pământ. Această coborâre însă a fost spre înălţare. Bobul de grâu, aşezat în tăcerea pământului, a murit şi a rodit. A adus rod îmbelşugat prin învierea sa. Nu întunericul pământului a avut ultimul cuvânt asupra sa, ci iubirea Tatălui care l-a înviat din morţi pe Fiul său preaiubit.
Evangheliile ne relatează noutatea nemaiauzită adusă în lume de acest eveniment. „În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt. Atunci, a alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt discipol…” (20,1-2). Dis-de-dimineaţă, când noaptea încă îşi mai întindea umbrele, Maria Magdalena se îndreaptă spre mormânt. În adâncul inimii ei, ştia că întunericul începea deja să se retragă. Lumina îşi croia drum în lume. Zorii învierii se apropiau. Soarele era gata să răsară. Ce lecţie minunată ne învaţă această femeie, vestitoare a învierii! Şi în viaţa noastră pot apărea momente de întuneric, de apăsare şi durere. Să nu ne pierdem speranţa, pentru că soarele va răsări. Cristos, lumina noastră, a biruit întunericul mormântului şi a înviat biruitor din morţi. Să permitem luminii sale să pătrundă în sufletele noastre, să le încălzească cu iubirea sa. În momentele de întuneric, să permitem luminii Celui Înviat să strălucească cu putere şi în noi.
Lumina învierii are puterea de a transforma oamenii. La Paşti, Maria Magdalena şi-a recăpătat bucuria şi speranţa: lacrimile ei se prefac în lumină, iar căutarea ei devine întâlnire. Apostolii au fost puşi în mişcare de vestea primită de la ea. Au alergat la mormânt, au văzut şi au crezut. Învierea Mântuitorului a dat sens vieţii lor. Au fost recreaţi din temelii. Mântuitorul înviat a înnoit şi inima ucenicilor de la Emaus: din oameni trişti şi dezolaţi devin bucuroşi mărturisitori ai învierii. Datorită acestei veşti bune, totul în viaţa lor a fost trăit într-o lumină nouă.
Acelaşi lucru se poate întâmpla şi în viaţa noastră. Spunea Papa Leon al XIV-lea: „Astăzi, Domnul înviat se apropie de fiecare dintre noi, chiar în timp ce mergem pe cale – pe căile muncii şi ale angajării, dar şi cele ale suferinţei şi ale singurătăţii – şi, cu o delicateţe infinită, ne cere să îi permitem să ne încălzească inima”. Să ne deschidem inima, pentru ca Isus cel Înviat să ne vorbească, să ne vindece, să ne umple de pace.
Ne aflăm în Anul pastoral „Euharistia ne hrăneşte speranţa”
Începând cu dimineaţa Învierii, prima zi a săptămânii a devenit începutul unei noi creaţii. În prima zi a săptămânii, creştinii se vor aduna cu credinţă pentru a celebra sfânta Euharistie. Prima zi a săptămânii devine ziua Domnului înviat şi ziua comunităţii adunate în sărbătoare. Iată de ce Biserica dintotdeauna a îndemnat credincioşii să iubească ziua de duminică, să o cinstească şi să primească cu evlavie sfânta Euharistie mai ales în această zi.
Euharistia reprezintă memorialul pătimirii, morţii şi învierii Mântuitorului. Euharistia este hrana noastră sufletească, izvorul din care sorbim viaţă şi putere pentru sufletele noastre. Totodată, Euharistia reprezintă garanţia învierii noastre. În acest sens, scria sfântul Ioan Paul al II-lea: „Această garanţie a învierii viitoare provine din faptul că trupul Fiului Omului, dat ca hrană, este trupul lui în starea sa glorioasă de înviat. Cu Euharistia, se asimilează, ca să spunem aşa, secretul învierii. De aceea, sfântul Ignaţiu de Antiohia defineşte pe bună dreptate pâinea euharistică dreptmedicamentul nemuririi, antidotul împotriva morţii ” (Ecclesia de Eucharistia , 18).
Ne aflăm în Anul pastoral „Euharistia ne hrăneşte speranţa”. Acest an pastoral ne întăreşte convingerea că, atunci când ne hrănim cu Euharistia, noi ne alimentăm sufletele cu speranţă. Deseori în activitatea pastorală am întâlnit oameni plini de speranţă, care îşi găseau puterea în sfânta Euharistie. Am întâlnit bolnavi şi vârstnici care, în ciuda slăbiciunii trupeşti, radiau de bucurie atunci când se împărtăşeau. Am întâlnit mulţi credincioşi şi familii întregi care au reuşit să treacă prin greutăţi mari, întărindu-se cu sfânta Împărtăşanie. Am întâlnit tineri care doreau să îşi construiască un viitor impregnat de credinţă şi speranţă, primind des şi vrednic sfânta Euharistie. Am întâlnit copii atât de fericiţi când îl primeau pe Isus Euharisticul. Să ne hrănim des şi vrednic cu această hrană cerească, ce ne umple viaţa de speranţă şi lumină. În felul acesta, vom putea să ne trăim viaţa în lumina Învierii lui Cristos.
Cucernici părinţi, iubiţi fraţi şi surori, permiteţi-mi ca împreună cu Preasfinţitul Petru Sescu, episcop auxiliar, şi Preasfinţitul Petru Gherghel, episcop emerit, să vă transmit cele mai călduroase urări pentru sărbătorile pascale care se apropie. Invocăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra tuturor credincioşilor, asupra preoţilor şi asupra persoanelor consacrate, pentru a fi împreună un popor sfânt, care se lasă înflăcărat de iubirea lui Cristos. Lumina învierii sale să pătrundă în suflete noastre şi să ne inspire toate faptele şi cuvintele.
Tuturor vă dorim sărbători pascale binecuvântate, cu pace şi bucurie.
Cristos a înviat!
✠ Iosif Păuleţ episcop de Iasi