În satele Botoșaniului interbelic, un tânăr argat a devenit spaima boierilor și legenda țăranilor, iar dragostea sa cu o fată simplă a transformat o poveste de răzbunare într-una dintre cele mai pasionale idile ale epocii. Gheorghe Coroi, născut în 1911 în Durnești, a pornit pe drumul haiduciei nu din lăcomie, ci din durere profundă. După ce un jandarm local a abuzat de soția sa Hareta, tânărul voinic s-a răzbunat crunt, bătându-i pe cei trei jandarmi și luându-le armele. De atunci, a intrat în codru, devenind ultimul mare haiduc al României interbelice. A jefuit negustori bogați și bancheri, dar împărțea prada cu săracii, iar țăranii îl ascundeau și îl apărau ca pe un erou popular. Însă inima sa nu a rămas doar în codru – o nouă dragoste, la fel de sălbatică și de neînfrânt, avea să-i marcheze destinul pentru totdeauna.
În Sulița, Coroi a întâlnit-o pe Ileana, fiica unui gospodar respectat, o fată frumoasă și curajoasă supranumită mai târziu „Ileana Cosânzeana a Botoșanilor”. Pasiunea lor a fost năbădăioasă și periculoasă, o iubire interzisă care sfida legea și convențiile vremii. Haiducul cobora noaptea din munți doar pentru a o vedea, riscându-și viața la fiecare întâlnire, iar Ileana îl aștepta cu inima bătând, ascunzându-l în casa părintească și împărțind cu el clipe furate de fericire. Dragostea lor a devenit subiect de legendă în tot județul: el, haiducul deghizat maestru, capabil să scape din orice capcană; ea, fata de țăran care a ales riscul și aventura în loc de o viață liniștită. Jandarmii și autoritățile au pus preț pe capul lui Coroi, dar dragostea i-a dat aripi și mai multă îndrăzneală, transformând codrul într-un refugiu romantic pentru cei doi.
Ani de-a rândul, Coroi a continuat să facă legea pe drumurile Botoșaniului și Iașilor, protejat de simpatia populară și de inteligența sa ieșită din comun. A evadat de mai multe ori din închisori, a schimbat identități și a continuat să ajute săracii, dar dragostea pentru Ileana l-a făcut vulnerabil. Capturat în cele din urmă în 1935, a fost judecat și închis, iar povestea sa de iubire a rămas vie în amintirea celor care îl cunoșteau. Ileana l-a așteptat cu fidelitate, iar după eliberare, viețile lor s-au despărțit, dar legenda cuplului a continuat să circule prin sate ca un simbol al curajului și al pasiunii adevărate. Coroi a supraviețuit haiduciei și a murit abia în 1979 la București, într-o relativă uitare, dar dragostea sa cu Ileana a rămas nemuritoare în memoria colectivă a Botoșaniului.
Cel mai șocant și emoționant detaliu care rămâne gravat în minte este că haiducul Coroi, temut de boieri și iubit de săraci, a început totul din cauza unei femei – Hareta – și a continuat să riște totul pentru alta, Ileana, alegând o viață de fugar și de legendă doar pentru a putea iubi liber, într-o epocă în care dragostea adevărată costa adesea libertatea sau chiar viața, potrivit http://Istorie la Culcare