„A devenit cumplit de evident că tehnologia ne-a depăşit umanitatea .” (Albert Einstein)
Articolul explică pe înțelesul tuturor cum Inteligența Artificială (IA) ar putea schimba omul natural într-unul artificial până în anul 2050. Autorul avertizează că, prin tehnologii precum fertilizarea în eprubetă sau clonarea, riscăm să creăm „oameni-mașini”, ființe superinteligente, dar fără suflet, conștiință sau viață reală. Supraviețuirea noastră depinde de capacitatea de a înțelege aceste pericole și de a nu lăsa tehnologia să ne distrugă natura spirituală.
1. Ce este Inteligența Artificială și de ce trebuie să ne pese?
„Mașina nu ne izolează de marile probleme ale naturii, ci ne cufundă mai adânc în ele.” (Antoine de Saint-Exupéry)
Pe scurt, Inteligența Artificială (IA) este acea inteligență care nu vine de la om, ci de la mașini, calculatoare și roboți.
Ea poate „învăța” singură din datele pe care le adună și se îmbunătățește constant.
Ne aflăm în fața unor schimbări uriașe.
Nimic nu va mai fi ca înainte.
Așa cum spunea Charles Darwin: „Nu specia cea mai puternică sau cea mai inteligentă supraviețuiește, ci aceea care se adaptează cel mai bine la schimbări.”
2. Fabricarea omului în laborator: Fertilizarea și Clonarea
„Tehnologia este un servitor util, dar un stăpân periculos.” (Christian Lous Lange)
Schimbarea omului a început deja prin tehnologii care par desprinse din filme, dar sunt reale:
Fertilizarea în vitro (FIV): Înseamnă crearea unui copil în afara corpului mamei, într-un laborator, într-o eprubetă.
Clonarea: Este producerea unui „duplicat” genetic al unei persoane. Copilul rezultat nu mai este o ființă unică, ci un produs „la comandă”, cu trăsături alese dinainte.
Aceste metode transformă omul dintr-o minune a naturii într-un obiect industrial care poate fi fabricat.
Gânditorul Jacques Attali descrie acest viitor sumbru în lucrarea sa „Scurtă istorie a viitorului”:
„Până la urmă, fiinţa umană va fi fabricată ca un artefact pe măsură, într-un uter artificial având caracteristici alese anterior. Fiinţa umană va deveni atunci un obiect de piaţă. […] Graţie formidabilelor progrese pe care le putem aştepta de la nanoştiinţe, fiecare va spera chiar să-şi transfere într-un alt corp conştiinţa de sine, să-şi procure propriul dublu, dar şi copii ale fiinţelor iubite, bărbaţi şi femei de vis, hibrizi fabricaţi cu trăsături particulare selectate astfel încât să corespundă unor obiective precise. Unii vor căuta chiar să depăşească specia umană printr-o formă de viaţă şi de inteligenţă diferită, superioară. […] Apoi omul fabricat în sfârşit ca un artefact, nu va mai cunoaşte moartea: după modelul tuturor produselor industriale, el nu va mai putea muri, pentru că, de fapt, nu s-a născut niciodată.”
3. Nemurirea fără suflet în comparație cu Învierea biblică
„Ce-i folosește omului să câștige întreaga lume, dacă își pierde sufletul?” (Evanghelia după Marcu 8:36)
În cartea mea, „Scrieri religioase. Volumul 1”, explic faptul că adevărata nemurire este cea a sufletului, dăruită de Dumnezeu prin Misterul Învierii.
Ceea ce ne propune tehnologia astăzi este o păcăleală: o „nemurire moartă”.
Chiar dacă un robot sau o clonă ar putea trăi veșnic, acea entitate va fi doar o mașinărie care doar imită înfățișarea unui om, dar fără a avea suflarea divină pe care acesta a primit-o; omul digital va merge și va vorbi, dar va fi lipsit de iubire și de conștiință, fiind doar o entitate superinteligentă, dar complet goală pe interior, fără suflet.
4. Concluzie: Ultima alegere a omenirii
„Cea mai mare frică a mea nu este că roboții vor începe să gândească precum oamenii, ci că oamenii vor începe să gândească precum roboții.” (Sydney J. Harris)
Dacă mergem pe acest drum fără să ne gândim la consecințe, riscăm să devenim o specie de „nemuritori artificiali” care și-au pierdut libertatea și sufletul.
Mai mult, pe lângă tehnologie, lumea a ajuns pe mâna unor lideri care, din dorința nebunească de putere, pot declanșa distrugerea noastră prin războaie.
Trebuie să conștientizăm, de pe acum, că această dezvoltare tehnologică ar putea fi ultima pentru omul așa cum îl știm noi: o ființă vie, liberă și naturală.
Bibliografie / Bibliography
Attali, Jacques – Scurtă istorie a viitorului, Editura Polirom, Iași, 2016. / A Brief History of the Future, Arcade Publishing, 2011.
Darwin, Charles – Originea speciilor, 1859. / On the Origin of Species, 1859.
Harari, Yuval Noah – 21 de lecţii pentru secolul XXI, Editura Polirom, 2018. / 21 Lessons for the 21st Century, 2018.
Lăcrița, N. Grigorie – Scrieri religioase. Volumul 1. Un nou mod de abordare și de explicare a unor mistere din Biblie, Editura Sitech, Craiova. / Religious Writings. Volume 1, Sitech Publishing.
Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcrița