Rezervele internaționale ale României continuă să crească și au depășit din nou un prag important. Potrivit datelor anunțate de Banca Națională a României, la finalul lunii martie 2026 rezervele totale ale țării (care includ valuta și aurul) au ajuns la aproximativ 80,27 miliarde de euro, în creștere față de 79,63 miliarde de euro înregistrate la sfârșitul lunii februarie.
Această evoluție arată consolidarea poziției financiare a României, însă în comparație cu alte state din Europa Centrală și de Est, țara noastră rămâne în urma unor economii regionale mult mai puternice, care au acumulat în ultimii ani rezerve impresionante.
Polonia și Cehia domină clasamentul rezervelor din regiune
În topul rezervelor oficiale din Europa Centrală și de Est, liderii detașați sunt Polonia și Republica Cehă, ale căror bănci centrale au acumulat sume de ordinul sutelor de miliarde de dolari.
Polonia conduce clasamentul, cu aproximativ 240-245 de miliarde de dolari în rezerve oficiale, incluzând valută și aur. O parte semnificativă a acestor active o reprezintă aurul: peste 500 de tone, evaluate la aproximativ 55 de miliarde de dolari, adică aproape un sfert din totalul rezervelor țării.
Pe locul al doilea se află Republica Cehă, care deține aproximativ 180-181 de miliarde de dolari în active de rezervă, compuse din valută, drepturi speciale de tragere și aur.
România se situează pe poziția a treia în regiune, cu rezerve valutare de aproximativ 80 de miliarde de euro, la care se adaugă rezerva de aur, ceea ce ridică nivelul total al rezervelor internaționale la puțin peste acest prag.
În restul regiunii (state precum Ungaria, Bulgaria, Slovacia, Croația sau țările baltice) rezervele sunt mult mai mici și nu se apropie de nivelurile Poloniei sau Cehiei, multe dintre ele fiind sub echivalentul a 100 de miliarde de dolari.
Țări europene care aproape nu mai dețin aur
În mod surprinzător, există și state europene dezvoltate care au renunțat aproape complet la aur ca rezervă strategică.
De exemplu, Croația și-a vândut aproape integral rezerva de aur încă din 2001, păstrând ulterior doar cantități minime, în principal din motive tehnice legate de sistemul băncilor centrale europene.
La fel, Luxemburg nu consideră aurul o componentă esențială a rezervelor, preferând active financiare, iar Estonia are doar o cantitate simbolică, mizând pe stabilitatea zonei euro.
Alte state, precum Irlanda, Letonia sau Malta, dețin doar cantități foarte mici de aur. Majoritatea acestor economii sunt mici, puternic integrate în zona euro și cu sisteme financiare foarte dezvoltate, ceea ce le face mai puțin dependente de metalul prețios ca instrument de siguranță.
Mugur Isărescu: „Nu vreau mai mult aur, sunt superstițios”
În mod paradoxal, deși multe state cumpără aur pentru a-și consolida rezervele, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, spune că nu își dorește o creștere a rezervei României peste nivelul actual.
El a explicat, într-o intervenție la un simpozion organizat de banca centrală, că are chiar o superstiție legată de acest prag.
Potrivit guvernatorului, de fiecare dată când rezerva de aur a României a depășit 100 de tone, au urmat perioade dificile pentru țară. Din acest motiv, consideră că nivelul actual (aproximativ 103 tone) este suficient.
Isărescu și-a amintit și un moment simbolic din începutul carierei sale la conducerea băncii centrale. În 1990, la doar două ore după ce fusese numit guvernator, a mers direct la tezaur pentru a vedea și a atinge rezerva de aur a României.
La acea vreme, țara avea doar aproximativ 64 de tone de aur, dar pentru el acest lucru a fost suficient pentru a-i da încredere într-o perioadă extrem de complicată pentru economia românească.
Cum a evoluat rezerva de aur a României
Istoria aurului României este strâns legată de momentele majore din istoria țării.
După înființarea Banca Națională a României în 1880, rezerva de aur era de mai puțin de 15 tone. Aceasta a crescut constant până în 1940, când România a atins aproape 140 de tone, un record istoric care plasa țara pe locul 12 în lume la acea vreme.
Ulterior, evenimentele politice și economice au dus la fluctuații majore.
În perioada regimului condus de Nicolae Ceaușescu, o parte din aurul țării a fost vândut pentru a achita datoria externă. În anii ’80, rezerva a scăzut de la aproximativ 100 de tone la 40 de tone. Spre finalul anului 1989, statul român a răscumpărat aproximativ 20 de tone de aur.
Potrivit lui Mugur Isărescu, toate aceste operațiuni au fost perfect legale la momentul respectiv, fiind aprobate prin decrete semnate de liderul comunist.
Astăzi, aurul rămâne una dintre cele mai importante garanții ale stabilității financiare a României, alături de rezervele valutare care depășesc 80 de miliarde de euro și care oferă statului o plasă de siguranță în fața eventualelor crize economice globale.