Zbucium mare ieri la Înalta Casă, nene! Don Costelo, nebărbierit, cu gulerul mototol și mutra de martir al neamului, s-a prezentat la bară. Dosarul „Tablă și rugină” stă pe masa onoratei instanțe de-atâta vreme că a prins patina timpului, ceva între bizantin și retro.
Procurorul, bietul de el, cerea justiție, dar Don Costelo, dintr-o mișcare de reveransă procedurală, a mai scos o excepție din joben. Rezultatul? O amânare de toată frumusețea! Aerul de prescripție adie deja pe holuri ca parfumul de tei în Cișmigiu. „Să mai treacă un anotimp, să se mai așeze praful, că doar legea e pentru oameni, nu pentru dosare,” părea să zică zâmbetul discret al stimabilului.
Dialog de Galantomo-VigilențăLa ieșire, spectacol mare! Marian Ceaușescu, cu plămânii de oțel, îl ia în primire.
Marian: (Vuvuzela la maxim) Da’ șpaga înapoi când o dai, borfașuleee? Unde-i tabla, Costelo? La cine-i tabla?Don Costelo: (Oprește pasul, își aranjează cravata cu o demnitate jignită) Monșer Mariane, ai rămas același impetuos… Ascultă la mine, că ești tânăr și n-ai învățat subtilitățile. Eu nu sunt borfaș, sunt un neînțeles.Marian: Neînțeles pe milioane, mă? Huooo! La pușcărie!Don Costelo: (Părintește) Ei, ași! Eu am vrut să fac un bine comunității, să acopăr simbolic nevoile urbei. Că tabla aia a zburat spre alte zări, e o chestiune de fizică, nu de metafizică penală. Prescripția, dragul meu, e un drept constituțional la uitare! De ce să trăim în trecut, când viitorul e atât de… amânat?Marian: Da’ banii, Costelo? Șpaga aia „curată”?Don Costelo: Mariane, ești trivial. Nu e șpagă, e „stimulent de celeritate”. Dar uite, s-a amânat, deci celeritatea a lipsit, prin urmare… sunt de o nevinovăție cristalină. Hai, salutare, că mă așteaptă prescripția la o cafea!
Așa că, bibicilor, onorata instanță pare dezarmată în fața voinței de tablă a lui Costelo, care nu recunoalte nimic. Nici măcar în fața marii adunături naționale.
Sursa: https://www.7est.ro/2026/03/don-costelo-si-o-amanare-curat-murdara/