Un dosar vechi de peste un deceniu, licitații imobiliare contestate, prescripții care sting răspunderea penală, dar nu și banii de plătit, toate converg în jurul unui singur nume: Lăcrămioara Mereuță, executor judecătoresc din Iași. Chiar dacă dosarul penal s-a închis prin prescripție, urmele juridice ale acestui caz continuă să producă despăgubiri de aproape un milion de lei și dispute în instanțe. De la licitațiile contestate din 2012–2014 și până la contestațiile recente respinse de Curtea de Apel, cazul Mereuță arată cum legea poate fi folosită ca scut de protecție și totodată ca bici financiar. În ciuda prescripției penale, despăgubirile civile rămân uriașe: aproape un milion de lei și câte 10.000 de euro pentru două persoane, plus alte sume solide pentru terți. Cazul devine astfel un exemplu clasic de „execuție financiară post-prescripție”: nimeni nu mai poate fi condamnat penal, dar banii tot trebuie să iasă din buzunarul executorului.
În Iași, un dosar vechi de peste 10 ani dovedește că legea poate fi flexibilă când ești bine conectat, dar că banii nu uită niciodată cine îi datorează. Dosarul în cauză, legat de modul în care au fost organizate mai multe executări silite și licitații imobiliare trucate, de către executorul judecătoresc Lăcămioara Mereuță, continuă să genereze dispute juridice în instanțele ieșene. Deși răspunderea penală a fost stinsă prin prescripție, consecințele civile ale cauzei rămân în vigoare, iar încercările de redeschidere a dezbaterii juridice au fost respinse de instanță.
Cazul o are în prim-plan pe executorul judecătoresc Lăcrămioara Mereuță din Iași, implicată într-un dosar privind presupuse fapte de abuz în serviciu și constituirea unui grup infracțional organizat în legătură cu mai multe proceduri de executare silită.
Recent, Curtea de Apel a respins ca nefondată o contestație la executare prin care executorul încerca să obțină anularea efectelor unei decizii definitive pronunțate de instanța supremă în 2025.
Dosarul care a pornit de la executări silite contestate
Investigația penală a vizat mai multe proceduri de executare silită derulate în perioada 2012–2014. Procurorii au susținut că în cadrul unor licitații organizate în dosare de executare au fost încălcate atribuțiile de serviciu ale executorului judecătoresc.
În dosar au fost analizate mai multe proceduri de executare, printre care cele cu numerele 1288/2012, 247/2014, 520/2013, dar și alte dosare de executare conexe.
Potrivit acuzațiilor, în cadrul acestor proceduri ar fi fost încălcate reguli privind organizarea licitațiilor, ceea ce ar fi produs prejudicii unor persoane implicate în executări.
Prima decizie: procesul penal încetează
În martie 2023, Curtea de Apel a pronunțat prima hotărâre majoră în dosar. Instanța a constatat că pentru o parte dintre faptele imputate inculpaților a intervenit prescripția răspunderii penale.
Astfel, procesul penal a încetat pentru mai multe infracțiuni de abuz în serviciu și constituire a unui grup infracțional organizat, iar pentru alte acuzații, inculpata a fost achitată. Deși componenta penală a dosarului s-a închis, instanța a menținut anumite consecințe civile, obligând mai mulți inculpați să plătească despăgubiri unei persoane prejudiciate.
Lăcrămioara Mereuță și milioanele din dosarul „executărilor trucate”
Situația s-a schimbat în aprilie 2025, când Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat apelurile formulate de procurori și de părțile civile.
Instanța supremă a decis menținerea încetării procesului penal din cauza prescripției și majorarea semnificativă a despăgubirilor civile. Astfel, executorul judecătoresc Lăcrămioara Mereuță a fost obligat la plata a 976.872 lei despăgubiri material și câte 10.000 euro despăgubiri morale pentru două persoane.
În plus, mai mulți inculpați au fost obligați solidar la plata a peste 187.000 lei către o altă parte civilă. Astfel, chiar dacă nimeni nu a mai fost condamnat penal, efectele financiare ale dosarului au rămas considerabile.
Invocarea „dezincriminării” abuzului în serviciu, o strategie juridică disperată
În februarie 2026, executorul judecătoresc a revenit în instanță cu o contestație la executare. Argumentul central a fost unul juridic complex: schimbările legislative și deciziile Curții Constituționale ar fi restrâns sfera infracțiunii de abuz în serviciu, ceea ce ar însemna că faptele imputate nu ar mai fi incriminate în forma actuală a legii.
Apărarea a invocate modificările aduse Codului penal prin Legea 200/2023, deciziile Curții Constituționale privind abuzul în serviciu și obligația instanțelor de a identifica clar norma legală primară încălcată de funcționar. Potrivit apărării, dispozițiile invocate initial, din legea executorilor judecătorești și din Codul de procedură civilă, nu ar putea constitui baza unei infracțiuni de abuz în serviciu.
În consecință, executorul a cerut eliminarea pedepselor, anularea pedepselor complementare și anularea tuturor actelor de executare rezultate din decizia penală.
Tertipurile unei executoare încolțite, puse cu botul pe labe
Curtea de Apel a respins însă cererea. Judecătorii au constatat că toate deciziile Curții Constituționale invocate sunt anterioare hotărârii definitive, acestea au fost deja analizate în timpul procesului, iar contestația încearcă, de fapt, rejudecarea unei cauze definitive.
Instanța a subliniat că procedura contestației la executare nu poate fi folosită ca un „apel deghizat”. Prin urmare, cererea a fost respinsă, iar executorul a fost obligat să plătească 500 de lei cheltuieli judiciare.
Acest dosar se înscrie într-un fenomen mai larg din justiția română: închiderea proceselor penale din cauza prescripției, în special după deciziile Curții Constituționale privind termenele de prescripție.
În multe dintre aceste cazur, inculpații nu mai pot fi condamnați penal, dar sunt obligați la plata unor despăgubiri civile importante. Situația generează adesea conflicte juridice ulterioare, deoarece persoanele implicate încearcă să anuleze efectele civile ale unor procese penale închise prin prescripție.