Hotărârea pronunțată la 8 ianuarie 2026 de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Ferrieri și Bonassisa împotriva Italiei ar putea produce efecte juridice importante asupra legislației fiscale europene și chiar asupra modului în care statele membre, inclusiv România, își exercită atribuțiile de control fiscal.
Instanța de la Strasbourg a stabilit că autoritățile italiene au încălcat articolul 8 din CEDO, deoarece legislația națională permite accesul direct al autorităților fiscale la datele bancare ale contribuabililor fără autorizație judiciară prealabilă și fără notificarea persoanelor vizate.
Decizia vine în urma unei plângeri formulate de doi cetățeni italieni care au contestat faptul că administrația fiscală a avut acces la informații detaliate despre conturile lor bancare, inclusiv istoricul tranzacțiilor și alte date financiare sensibile. Reclamanții au susținut că aceste măsuri reprezintă o ingerință nejustificată în viața privată și că legislația italiană nu oferă suficiente garanții pentru prevenirea abuzurilor.
Instanța europeană le-a dat dreptate, stabilind că sistemul italian de control fiscal, așa cum este reglementat în prezent, nu oferă limite suficient de clare pentru intervențiile autorităților și nici garanții procedurale adecvate pentru protejarea drepturilor cetățenilor. În mod special, judecătorii de la Strasbourg au criticat lipsa unui control judiciar independent înainte de accesarea datelor bancare, precum și absența obligației de notificare a persoanelor vizate.
Potrivit eurodeputatului și avocatului român Gheorghe Piperea, hotărârea reprezintă un semnal puternic pentru toate statele europene care au adoptat, în ultimii ani, măsuri fiscale intruzive în numele combaterii evaziunii.
„Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis recent, în cazul Ferrieri și Bonassisa împotriva Italiei (hotărârea din 8 ianuarie 2026), că Italia încalcă articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin faptul că permite autorităților fiscale să acceseze direct datele bancare ale contribuabililor, inclusiv informații despre conturi, tranzacții și istoricul operațiunilor, fără autorizație judiciară prealabilă și fără notificarea persoanelor afectate”, a scris Piperea pe pagina sa de Facebook.
CEDO dă dreptate cetățenilor
Judecătorii europeni au subliniat că dreptul la respectarea vieții private, protejat de articolul 8 din Convenție, include și protecția datelor financiare personale. Deși statele au dreptul de a adopta măsuri pentru combaterea fraudei fiscale și pentru protejarea intereselor economice ale statului, aceste măsuri trebuie să fie proporționale și să includă garanții eficiente împotriva abuzurilor.
În analiza sa, Curtea a constatat că legislația italiană oferă autorităților fiscale o marjă prea largă de apreciere atunci când solicită acces la informații bancare. Lipsa unor limite clare și a unor mecanisme de control independent creează riscul unor acțiuni discreționare din partea instituțiilor statului.
Hotărârea Curții nu abordează în mod direct alte instrumente fiscale controversate, cum ar fi înghețarea conturilor bancare sau executarea silită a acestora de către autoritățile fiscale.
Un precedent relevant în acest sens este cazul Italgomme Pneumatici și alții împotriva Italiei, soluționat în februarie 2025, în care Curtea de la Strasbourg a criticat autoritățile italiene pentru accesul la sedii de afaceri și confiscarea unor documente fără existența unor garanții suficiente împotriva abuzurilor. În acea cauză, instanța a constatat că intervențiile statului trebuie să fie strict reglementate și să fie supuse unui control judiciar eficient.
Cetățenii vor beneficia de mai multe drepturi
Potrivit experților în drept european, decizia din cauza Ferrieri și Bonassisa are potențialul de a influența legislația fiscală din mai multe state ale Uniunii Europene. În ultimul deceniu, numeroase guverne au extins competențele autorităților fiscale pentru a combate evaziunea și fraudele financiare, inclusiv prin accesul automat la baze de date bancare.
În România, hotărârile pronunțate de CEDO sunt obligatorii și pot avea efecte directe asupra interpretării și aplicării legislației interne. Dacă anumite prevederi legale contravin standardelor stabilite de instanța europeană, acestea pot fi contestate în instanță și chiar suspendate sau eliminate de la aplicare.
În acest context, decizia din 8 ianuarie 2026 ar putea fi invocată de contribuabilii români în litigii cu autoritățile fiscale, în special în situațiile în care accesul la date financiare sau măsurile de executare sunt considerate disproporționate.
Este posibil ca unele dintre măsurile fiscale adoptate, în ultimii ani, în România să devină vulnerabile din punct de vedere juridic, în lumina acestei hotărâri.
Printre acestea se numără măsuri precum: înghețarea conturilor bancare ale firmelor sau persoanelor fizice, răspunderea extinsă a administratorilor și asociaților pentru datoriile societăților comerciale sau obligativitatea utilizării exclusive a plăților bancare pentru anumite tranzacții.
Astfel de măsuri nu sunt însoțite de garanții procedurale solide și de posibilitatea unui control judiciar efectiv, ele ar putea fi considerate neproporționale și, implicit, incompatibile cu standardele europene privind protecția vieții private.
În practică, acest lucru ar putea însemna că orice contribuabil care consideră că a fost supus unor măsuri fiscale excesive sau abuzive poate invoca jurisprudența Curții de la Strasbourg pentru a contesta acțiunile autorităților.
De asemenea, decizia ar putea determina statele europene să își revizuiască legislația fiscală pentru a introduce garanții suplimentare privind protecția datelor financiare ale cetățenilor.
În acest sens, hotărârea din cauza Ferrieri și Bonassisa împotriva Italiei ar putea deveni un reper important în jurisprudența europeană privind echilibrul dintre puterile fiscale ale statului și protecția drepturilor individuale.
O hotărâre recentă dată de CEDO reprezintă o adevărată lovitură pentru statele membre UE. Până și țara noastră va avea de suferit în urma acestei decizii.