Dar să pretinzi să iei de la ieșeni încă 4 milioane de euro/an, când nu faci investiții esențiale pentru oraș, e o sfidare. E lipsă de discernământ. Palatul Culturii a consumat 23,5 milioane de lei în 2025 și a produs din venituri proprii doar 3 milioane de lei. 20 de milioane au fost subvențiile de la Guvernul României.
Mihai Chirica spune că 20 milioane de lei nu mai sunt o problemă pentru el. E inconștiență. În Iași sunt blocate investiții de infrastructură pentru că nu are bani. 4 milioane de euro/an sunt mulți, 5-6 km de drumuri de pământ. Fișa postului de primar înseamnă să modernizezi, să consolidezi, să dezvolți, nu să decorezi și să petreci.
La vot oamenii nu vor un organizator de sindrofii, ci un constructor. Un creator, nu un curator. Palatul rămâne acolo și funcționează fără să ia banii ieșenilor. Să-l mai lăsăm în parametrii aceștia și să facem o șosea de centură. Sau un pasaj peste calea ferată de la Trei Fântâni. Să facă un velodrom în aer liber sau un bazin olimpic, poate copiii din urbea asta mai au o șansă la viață sănătoasă și la facilități demne de un oraș european.
El spune că n-are 2 milioane de euro să facă amenajări la Baza Tineretului, unde condițiile sunt de 1900 toamna, dar are 4 milioane de euro/an pentru salariile de la Palatul Culturii.
Lui Chirica nu-i trebuie justificări. El are incostiența unei boli paranoice avansate. El nu are regrete. E perfect. El subjugă logica. O subordonează. Ceaușescu voia Casa Poporului iar galantarele erau goale. Mihai Chirica vrea la fel, un Palat de 35.000 mp când Iașul nu are școli, se învață în două schimburi, nu are linii în suburbii, nu are parcări, nu are centură. Pentru că Mihai Chirica e mai presus de voința noastră. E Dumnezeu.
Măcar de-ar fi ceva serios în ambiția asta narcisistă. Ceva productiv. Dar viața publică a lui Mihai Chirica e găunoasă. E ca gaura de 40 milioane de euro de la tunul cu cărbunele. Nimic nu se-alege, nimic nu construiește. Palatul ar fi o sursă bună de sifonat. Ar începe reabilitări și modernizări, s-ar aloca 10 milioane de euro pentru amenajări, mereu s-ar găsi ceva de făcut. Pinacoteca valorează zeci de milioane de euro și în timp s-ar putea dovedi o peșteră a comorilor.
Poți pretinde să ții Palatul mai aproape, să nu-l lași să fie neglijat de București, dar tu în Iași n-ai dezvoltat nimic pe ce ai pus mâna. În materie culturală, Muzeul Municipal e un eșec al cheltuirii fondurilor europene. Reabilitarea ne-a lăsat cu un cavou în care nu intră nimeni. Uitați rețeta: muzeul are un buget anual de 1 milion de euro și produce venituri de doar 20.000 de euro/an. Instituția-fantomă are încasări de 1.500 euro/lună. Noi cheltuim 980.000 de euro pe an fără să știm de ce. Fără să ne trebuiască.
Extrapolați la dimensiunea Palatului Culturii. Ce te recomandă să-l iei în administrare când propriul tău Muzeu Municipal e o instituție moartă? E un azil bugetofag în care dorm mumiile majestăților Mediocritatea și Provincialismul. Nu e nimic mai decrepit decât un narcisist corupt și găunos.
Dacă vrea să-și dea examenul de figură istorică, Mihai Chirica ar putea să transforme Muzeul Municipal în Muzeul Mircea Daneliuc – o poveste a cinema-ului românesc, ceva ce nu mai există în țară. Să cheltuie cu cap 3 milioane de euro și să redea un concept muzeal modern și captivant. Să aducă doi consultanți de top care să creeze acel concept al destinului artistic, plin de lumini și umbre, de nuanțe, de triumfuri și dezamăgiri. Daneliuc e un ieșean pe care nu știm să-l vindem ca oraș al culturii. Opera și viața lui spun enorm despre condiția cinematografiei românești, la mijlocul distanței dintre periferic și universal. O poveste care să ne facă să ne cunoaștem pe noi înșine și să înțelegem drama creatorului. Ieșeanul Cristian Mungiu ar putea gândi foarte bine un spațiu în jurul acestui concept.
Ai investi milioanele pe care spui că le ai pentru dotări în pas cu timpul. Ai revitaliza acea grădină superbă din Centru și ai pune tehnologia și subtilitatea unei realități învăluitoare în slujba unei teme unice în țară. Cinema-ul românesc, așa cum ar trebui să-l cunoască generațiile care vor veni. Ce înseamnă să arzi, să strălucești, să te pierzi, să fii până la urmă român în spațiul universal, cu bune și rele. Ai avea șiruri de autocare descărcate la intrare și ar deveni o ancoră în orice prezentare turistică a Iașului.
Dar toate astea n-au nicio importanță. Mihai Chirica voia doar o diversiune. El nu știe de fapt nimic. Vrea bani și-n rest nimic.